Să moară capra vecinului!

File de jurnal
Bari, 13/06/2019

 

Se spune că, într-o zi, Bunul Dumnezeu a decis să vadă ce se mai întâmplă pe pământ.

A coborât din rai, vestit ca un simplu călător, s-a dus într-o mică localitate şi s-a plimbat toată ziua prin oraş. Când era pe cale să se înopteze, a intrat în casa unui ţăran şi i-a spus :

Om bun ! Sunt un simplu călător, m-a prins noaptea pe drum şi n-am unde să mă adăpostesc. N-aş putea rămâne la Dumneata ? 

Omul s-a gândit un moment şi i-a răspuns :

Cu siguranţă! Poţi petrece noaptea în casa mea!

Mai mult ! Ţăranul l-a invitat la masă şi l-a tratat ca pe un oaspete de seamă. 

A doua zi, de dimineaţă, când călătorul era pe plecate, a ales să-i spună tot adevărul :

Iată pe cine ai găzduit ! Sunt foarte mulţumit de felul în care te-ai comportat. Am decis, deci, să-ţi îndeplinesc orişice dorinţă îmi vei cere. Insă, trebuie să-ţi spun că, oricare va fi cererea ta, vecinul tău va primi… dublu’! 

Omul nostru a acceptat şi, după câteva minute de gândire, i-a spus :

Vreau să-mi scoţi un ochi !

Dumnezeu, mirat de o astfel de dorinţă, i-a răspuns :

Eşti sigur ? Am promis şi îţi voi face pe plac, dar… de ce o astfel de cerere ?

Intr-adevăr, a răspuns omul. E greu să trăieşti fără un ochi. Dar vecinul meu îi va pierde pe amândoi !  

                                             *   *   *

Dacă sunt astăzi la Bari, este pentru că, de multă vreme, doream să vizitez regiunea Puglia, din sudul cizmei italiene. 

Pregătindu-mi voiajul, am descoperit că în Puglia se găsesc nenumărate obiective turistice. Unele sunt « Sito UNESCO », precum Alberobello, Monte Angelo, Matera sau Monte S. Angelo. Altele sunt  « Luogo d’interesse », ca S. Maria di Leuca, Porto Cesareo, Lago di Varano, Rodi Garganico, Pugnachiuso, Lago di Lesina şi, probabil, există şi multe oraşe, porturi sau cetăţi medievale, « citadele albe » sau rezerve naturale… despre care nici n-am auzit vreodată ! 

Insă, eu am ales, printre cele 8 zile petrecute în Puglia, să petrec trei… la Bari ! Asta, i-a uimit pe toţi localnicii cu care am vorbit la Polignano a Mare, la Ostuni, la Lecce, la Otranto sau la Galippoli, adică în locurile pe care le-am vizitat în cursul sejurului meu. Ba chiar, unul dintre ei mi-a spus : « N-ai făcut cea mai bună alegere ! Mai bine ai fi rămas încă o zi sau două la noi ! ». 

Cum puteam eu să-i explic de ce am făcut această alegere ?

Desigur că Bari este « poarta de intrare » în Puglia, unde pentru numai 37 Euro şi o oră jumătate de zbor, poţi ajunge de la Bucureşti. Aşa se face, de altfel, că atâţia români aleg această destinaţie ca loc de vacanţă, uneori doar pentru un week-end. 

Insă, în cazul meu, se adăuga un motiv şi mai important : am făcut cunoştinţă în luna martie, în Oman, cu Nuccio şi familia sa, care locuiesc la Bari. Este, cu siguranţă, un motiv suficient pentru a mă opri în acest oraş câtăva vreme. Consider că, a regăsi un amic, chiar dacă-l cunosc de puţin timp, este deseori mai important decât să vizitez…a 250a biserică barocă din viaţa mea ! 

In practică, s-a vădit că… am avut dreptate! 

Nu numai pentru că Nuccio m-a plimbat prin oraş şi mi-a arătat… chiar şi bisericile baroce, dar, mai ales pentru că am avut ocazia să descopăr, la Bari, monumente şi opere de artă despre care ghidurile turistice nu vorbesc ! Sau doar… în trecere! 

Nu voi menţiona, decât foarte sumar, “plăcerile trupeşti” ale oraşului Bari: restaurantele în aer liber, unde poţi aprecia specialităţile locale, cum ar fi “orecchiette col sugo di pomodoro” sau “ panzerotto ripieno”, precum şi peştele local, macerat în undelemn şi vin.

In ceeace priveşte vinul, am descoperit, “uzat şi abuzat” de “Verdeca di Valle d’Itria”, produs într-o zonă din apropiere.

Cât despre “dolci e dolciumi tipici”, ele pot face să moară de invidie… un diabetic ! 

Insă, enorma mea satisfacţie a reprezentat-o momentul când, pe la miezul nopţii, m-am aşezat pe zidurile care înconjoară oraşul vechi, construite în secolul XII, cu vederea spre mare, mi-am instalat walkman-ul cu muzică italiană şi… am închis ochii. Mă vedeam deja la curtea regilor Burboni, în Regatul celor Două Sicilii, perioadă care mă fascinează de atâţia ani. Şi, când deschideam alene un ochi, mă miram de intensa circulaţie automobilistică, de-a lungul mării ! 

In, ziua următoare, lăsând deoparte bisericile şi monumentele în stil baroc, unde se înghesuie toţi turiştii, m-am îndreptat înspre « oraşul nou », construit în ultimile două secole.

Intr-adevăr, am găsit exact ceeace căutam ! După o lună de “baroc” în Transilvania şi la Viena, simţeam nevoia de a-mi « spăla vederea » cu forme mai moderne.

Surpriză ! O întreagă zonă a oraşului este construită în stil « Liberty ».

Ca să nu mai vorbim despre stilul pur « 1900  », cum poate fi el admirat, de exemplu, la « Teatro Margherita », recent restaurat.

Mai departe, « Il Lungomare N. Sauro » prezintă o arhitectură reprezentativă pentru perioada interbelică.

Multă vreme desconsiderat, acest stil elegant, marţial şi geometric, revine la modă în ultimii ani.

Chiar în mijlocul falezei, se află « Pinacoteca Corrado Giaquinto », într-un edificiu impunător, inaugurat în 1928. Aici, printre zecile –poate chiar sutele !- de tablouri sau sculpturi clasice, a fost instalată pentru 6 luni, o expoziţie temporară cu titlul « Incanto Partenopeo ». 

Despre ce este vorba ?

Expoziţia este urmarea unei donaţii, primite de Pinacotecă în anul 2016, compusă din 172 tablouri ale pictorului Guido Di Renzo. 

Guido Di Renzo, născut la Cheti, în Abruzzi, a fost activ în prima jumătate a secolului XX. Napolitan de adopţie şi formaţie, el a participat la numeroase expoziţii naţionale şi napolitane, fiind distins cu premii prestigioase. Expoziţia din Bari îşi propune să confrunte operele lui Di Renzo cu cele ale maestrului său, Giuseppe Casciaro. 

In acelaşi timp, este o excelentă ocazie de a aduce în faţa ochilor amatorilor de artă operele unor artişti napolitani, din aceeaşi perioadă. Este vorba de pictorii Vincenzo Ciardo, Attilio Pratella, Luca Postiglione, Giuseppe Casciaro, Francesco Galante, Rita Franco şi a sculptorilor Tello Torelli, Filippo Cifariello şi Francesco De Matteis, toţi foşti membri ai comunităţii artistice “Vomero” (un cartier rezidenţial al oraşului Napoli). 

Desigur că subiectele tuturor acestor artişti, mai puţin cunoscuţi, se axează,  mai ales, pe vederile napolitane. Ne găsim în faţa unui foc de artificii de culori mediteraneene, în care domină albastrul cerului şi al mării.

Insă, adevăratul talent al organizatorilor acestei expoziţii se vădeşte în alegerea prezentării operelor artiştilor napolitani.

Profitând de dimensiunile impresionante ale sălilor Pinacotecii, ei au instalat chiar în mijlocul camerelor unde sunt expuse operele clasice, un zid provizoriu, de culoare galbenă, pe al cărui fundal tablourile napolitane reies cu forţă. Astfel, căutând un unghi potrivit, poţi compara în acelaşi timp două tehnici picturale, două moduri de a înţelege arta, două jocuri de culori contrastante, uneori separate de douà sau trei secole !

Este o alegere cu adevărat modernă, care însă nu cade în excesele atâtor prezentări actuale, care se vor, cu orice preţ, originale. 

Sper că aceste opere vor continua a fi expuse şi după 1 decembrie, data la care expoziţia « Incanto Partenopeo » se va închide. 

In ceeace priveşte numeroasele « Sito UNESCO » sau « Luogo d’interesse » din Puglia, ele rămân acolo pentru eternitate. 

Mai am deci tot timpul necesar… pentru a le admira! 

                                                 Adrian Irvin ROZEI

                                                    Bari, iunie 2019

 –

Service après vente

 

Un comentariu pe site-ul « Trip advisor », datat iulie 2019, spune despre Pinacoteca din Bari: 

« Numai în caz de ploaie… 

Muzeu greu de găsit… Muzeu neclimatizat. Niciun câine ! Câteva tablouri demne de interes. Ansamblu îmbătrânit şi prăfuit. Rămas neschimbat din anii ‘50 pentru cea mai mare parte… »  

Mă întreb dacă am vizitat acelaşi muzeu cu cel care a postat acest comentariu !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *