Povestiri din cartierul de sud-vest*

Pe la începutul anilor ’50, doi prieteni se întâlnesc pe străzile Parisului. După politețurile de rigoare, unul din ei spune : 

Am o problemă ! Vreau să-mi fac un costum de haine și toți croitorii îmi cer 500 FF. Iar eu n-am decât 150 FF.

Nicio problemă ! (răspunde prietenul său) Te duci pe strada Cutare la no. X. Acolo vezi o poartă de fier forjat ; intri în fundul curții, cobori câteva trepte, urmează un lung culoar și, în fund, dai de o poartă metalică. Bați de cinci ori. Iți va deschide Dl. Levy. Ii spui că vii din partea mea și el îți va face costumul cu 150FF. 

După câteva zile, cei doi prieteni se reîntâlnesc. 

Mi-ai dat o adresă grozavă ! Omul tău a lucrat perfect și mi-a luat numai 150 FF. Voi reveni la el.

-Foarte bine ! Te rog un singur lucru. Să nu-i spui croitorului că războiul s-a terminat !

*   *   * 

De câte ori mă duc la Piața ce se ține de două ori pe săptămână în centrul orașului Boulogne, pe partea Billancourt, îmi amintesc această anecdotă. 

In acest loc, foarte popular, poți găsi tot felul de obiecte de menaj sau de îmbrăcăminte foarte ieftine. Cămăși care ar costa 50 sau 70 Euro în oraș, sunt vândute aici cu 5 Euro, pantaloni « casual » cu 10 Euro, celebrele « boutis », atât de « à la mode », pot fi cumpărate cu 20 Euro, în loc de 100 Euro în oraș ș.a.m.d. 

Numai că la orice pantalon nou trebuie făcute manșetele, uneori ai de adăugat un nasture sau un fermoar, alteori vrei să-ți mai pui vreo gaică.  Dacă te duci la croitorul « oficial » din zonă, -și el un turc sau un kurd- el îți va cere pentru această  operație simplă de două ori prețul pantalonului și te va programa peste o săptămână. 

Sunt mai bine de 15 ani de când mi s-a recomandat, tot de către un vânzător din piață, o adresă interesantă. La numai câteva sute de metri, cobori printr-un gang într-un garaj, deschizi o poartă metalică, dai într-un sas puțin luminat și, după ce ai împins o altă poartă…, oh ! minune ! dai peste o  sală de vreo 50 m2 unde se înghesuie vreo douăzeci de mașini de cusut.

Pe pereți atărnă costume bărbătești sau « boubou-uri » multicolore africane, alături de trei posturi  de TV care difuzează în continu programe provenind din țări subsahariene, cu un sunet ce acoperă cu greu zgomotul mașinilor și conversațiile în limbi dialectale ale celor prezenți. Pentru că, în plus de cei care lucrează acolo, se mai instalează pe un scaun câte un prieten care-i ține de vorbă. 

Ducându-mă acolo din când în când și fiind probabil un mușteriu puțin obișnuit, mi-am creat legături speciale, așa că acum mi se aplică tariful localnicilor. In plus, profitând de sfertul de oră în care aștept terminarea lucrării, discut cu un invitat al locului, un mare « specialist în politică și istorie africană contemporană ». 

Mai mult! 

Acum câteva săptămâni, am constatat că mă bucur de un tratament special ! 

Un tânăr cu alură maghebină a apărut în atelier, cerând să i se scurteze de urgență cămașa cu care dorea să meargă la discotecă în aceași seară. Șeful echipei de croitori l-a trimis la plimbare, cerându-i să revină peste două ore : « Nu vezi că-i ora rugăciunii ? » » 

După care a luat liniștit pantalonul meu și s-a pus pe lucru ! 

Insă când ies din atelier, alte minuni îmi apar în cale. 

In fața blocului jărpănos din anii ’60, se prăjesc merghezi pe gril, se coace porumb, se vând băuturi nealcolice sau cipici de plastic, iar din bucătăria de la subsol răzbate un puternic miros de mâncăruri gătite cu multe mirodenii. Dacă e vreo sărbătoare africană sau musulmană, în curtea din spatele imobilului se întind mese, la care poți mânca diferite feluri gătite, cu numai 1 sau 2 Euro. Iar în serile de Ramadan se servește binecunoscuta ciorbă, așa numita « șorba », oferită pe gratis tuturor trecătorilor de către un restaurant nord-african din vecinătate. 

bill-foyer-001_resize

Toată această « organizație » corespunde unui cămin de primire a muncitorilor imigranți și este, de fapt, o rămășiță a istoriei. Pentru că ea se găsește în imediata apropiere a uzinelor « Renault », existența cărora justifica, acum o jumătate de secol, importul unei mâini de lucru ieftine.

Numai că uzinele « Renault » și-au închis porțile în acest loc, unde firma cu simbolul romboidal a fost creată în 1898, de 24 ani ! 

După nenumărate proiecte de reamenajare a spațiului eliberat, care au fost lansate cu surle și trompete pentru a avorta după câțiva ani, terenul numit « le trapèze » e pe cale de a fi complet « umplut » cu blocuri, la fel ca și străzile înconjurătoare. Desigur că între căsuțele semidărăpănate de acum două decenii și imobilele de lux, grădinile amenajate de specialiști ai peisajului modern, restaurantele la modă, creșa, mediateca, ba chiar și biserica catolică proiectată cu o arhitectură avangardistă, nu mai găsești nimic comun. Evident că și structura socială a cartierului s-a schimbat în totalitate : locuitorii de azi au plătit între 7000 și 9000 Euro/m2 pentru a locui într-un cartier de lux! 

bill-lac-001_resize

Când am văzut începuturile evoluției arhitecturale și sociale, acum câțiva ani, am fost foarte îngrijorat pentru viitorul afacerii mele « croitorești ». Cum vor putea accepta noii locuitori existența unui asemenea vestigiu al unei lumi dispărute, care nu poate crea decât factori dăunători împrejurul său ? 

Cu atât mai mult cu cât, chiar în vecinătatea « căminului pentru imigranți » pe care-l frecventez de ani de zile, s-a deschis o librărie cum rareori poți întâlni în ultimii ani. Două tinere, foarte amabile, îți indică, în funcție de preocupările tale, cărțile cele mai potrivite. De  altfel, ultimile volume publicate poartă aici un mic bilețel scris de mână cu aprecieri personale asupra conținutului cărții ! 

Spre marea mea uimire, « căminul » nu va fi închis, nici demolat ! Se pare că legea impune un anumit număr de locuințe sociale în fiecare nou oraș (« Trapezul » va avea aproape 15 000 locuitori !)  și cum nimeni nu vrea să construiască așa ceva, cele existente sunt asigurate de supraviețuirea lor ! 

La Boulogne, toată lumea știe că « războiul s-a terminat demult ». Probabil că și  autoritățile locale cunosc existența atelierului ilegal din pivniță. S-ar putea chiar ca mulți dintre locuitorii cartierului –« bobo » cu idei generoase- să insiste în favoarea menținerii lui.

Iar eu nu pot decât să mă bucur, profitând încă multă vreme de avantajele prezenței lui. 

Tout va pour le mieux, dans le meilleur des mondes ! 

                                                Adrian Irvin ROZEI

                                            Boulogne, septembrie 2016

*Titlul acestui articol, care amintește celebra comedie muzicală, compusă de Leonard Bernstein, « West Side Story », nu a fost ales la întâmplare.  Orașul  Boulogne – Billancourt, cu cca. 110 000 locuitori, cea mai importantă aglomerație din regiunea pariziană, se găsește la sud-vestul capitalei franceze.

 

Service après vente

Noul cartier, răsărit pe terenul unde se aflau uzinele « Renault » la Billancourt, este și o zonă interesantă din punct de vedere al realizărilor arhitecturale. De fapt, acest cartier se compune din două zone :

  • « Le trapèze » și
  • « L’île Seguin »
Ile Seguin, între trecutul industrial si viitorul artistic

Ile Seguin, între trecutul industrial si viitorul artistic

Conflictele privind proiectul urbanistic al acestor două spații nu și-au găsit o soluție definitivă nici până azi, după un sfert de secol de la abandonarea activității industriale de către uzinele « Renault » ! 

Totuși, spațiul liber din « trapez » a fost « umplut » cu construcții și a dat ocazia unor arhitecți de vază de a-și demonstra măiestria. Sau lipsa de măiestrie ! 

Este cazul lui Jean Nouvel, care a realizat pe alte meridiane edificii remarcabile, dar care pe « trapez » a ouat un « non-tour » !

Mi s-a explicat de către specialiștii locului că un « turn » este o construcție cu o secțiune având o formă identică, de la bază până-n vârf. 

Construcția lui  Jean Nouvel este o stivuire de obiecte geometrice de forme și culori diferite. Cam ceeace face un copil de patru ani, când se joacă pe parchet cu elemente « Lego » ! 

Un 'non-turn' lângà o halà reamenajatà

Un ‘non-turn’ lângà o halà reamenajatà

Din fericire, proiectul lui pentru « île Seguin », revăzut, completat, ameliorat…, dar tot atât de puțin inspirat, e pe cale de a da ortu’ popii. 

In schimb, chiar la numai câțiva metri, a fost reabilitat un spațiu, fost hangar « Renault », care și-a păstrat silueta industrială foarte originală.

In aceeași zonă, a fost amenajat un splendid parc de agrement pentru locuitorii cartierului cu un mic lac acoperit de nuferi, printre care se plimbă rațele, și care dă o deschidere apreciabilă imobilelor înconjurătoare, personalizate prin forme și culori variate. 

Câteva mici grădini de cartier cultivate, cum poți întâlni deseori în Canada, dau ocazia vecinilor de a-și exersa talentele agricole cu rezultate uimitoare. 

bill-jardins-001_resize

Insă realizarea majoră, în curs de finisare, este « la Cité musicale », compusă din două săli, cea mai importantă cu o structură modulabilă între 4000 și 6000 locuri, iar cealaltă cu 600 până la 1500 locuri.

 Arhitectura sălii principale se prezintă ca o « mandarină » înconjurată de o rețea romboidală din lemn, în jurul căreia se va învârti o « secțiune », acoperită de oglinzi ce vor capta lumina soarelui. Odată transformată în curent electric, această energie va servi la punerea în acțiune a tuturor mecanismelor centrului muzical.

bill-mandarine-001_resize 

Surpriza vine de la faptul remarcabil că toate demersurile și formalitățile necesare pentru realizarea acestui proiect au fost îndeplinite în numai doi ani. 

Iar întreaga construcție va fi executată… tot în doi ani ! 

Inaugurarea artistică este anunțată pentru sfârșitul anului 2016.

Dacă nu apar pe parcurs niscaiva probleme neprevăzute !

 –

 

Service après vente 2 (Povestiri din cartierul de sud-vest)

Boulogne, 02/02/2017

Cum puteam oare să-mi imaginez, acum 5 luni, când scriam acest text, că un subiect atât de tragi-comic va deveni cauza unor lupte intestine în orașul nostru ?

E drept că prevăzusem că o situație critică, pe care autoritățile se grăbeau să o ignoreze de zeci de ani, nu se putea sfârși decât cu o dramă.

In noaptea de 18/12, un incendiu izbucnit în « Căminul Coallia » s-a soldat cu un deces și 7 răniți grav.

Au început imediat luptele de tranșee, fiecare partid acuzând adversarii săi de « intenții ascunse, lipsă de control, conflicte interne etc., etc. ».

Reuniunile se țin lanț, comunicatele de o parte și de alta sunt pline de acuzații clare sau subliminale… însă, după 6 săptămâni de la accident, nicio decizie de fond nu a fost luată.

Mai mult ! Intâlnind pe stradă o persoană care distribuia tracte invitând populația la o manifestație în sprijinul locuitorilor căminului, l-am întrebat dacă atelierul de croitorie a fost închis. Cu o naivitate reală sau prefăcută, el mi-a răspuns : « Care atelier ? Exista așa  ceva ? »

Am dedus că militantul pe care-l aveam în fața mea, ori nu pusese niciodată piciorul în căminul pentru care se lupta, ori se făcea că nu cunoaște adevărul, din cine știe ce interese politice.

Am decis să mă duc la fața locului și să constat care e situația.

N-am avut nevoie să mă deranjez ! Primăria orașului, prin articolul lunar publicat de « aleșii  Majorității Unite LR-UDI-DVD » (sigle barbare ale diferitelor partide de conducere ale orașului), mă informează că « Statul…cere azi închiderea atelierului clandestin (sublinierea mea) de croitorie, situat în subsol, care prezintă, de asemenea, riscuri. »

Mulțumesc pentru informație !

Mâine, mă voi duce acolo pentru niscaiva lucrări de croitorie urgente.

Deși nu-i nicio grabă. Situația actuală riscă să se eternizeze !

PS. Construcția complexului muzical de pe « Ile Seguin », botezat întretimp « Seine musicale », a fost terminată pe 31/12/2016 ; concertul inaugural « surpriză » ( !) este anunțat pe 22/04/2017. Sala afișează deja « Complet ».

Aștept cu nerăbdare primul concert, când voi putea aprecia arhitectura și acustica sălilor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *