O poveste cu Fram, ursul polar

La Bastide Vieille, 10/01/2019

 

Schimbul de mesaje care urmează merită o explicaţie, pentru a fi înţeles pe deplin.

Amicul meu, Ion Mureşanu, arhitect, sculptor şi pasionat etnolog, trăind astăzi la Rio de Janeiro, a părăsit România în 1948.

Ion Mureşanu, la Rio de Janeiro

Intr-un interviu, publicat acum vreo 15 ani, sub titlul Viața începe la 70 de ani! se putea citi:

Ion Mureşanu : Se pare că Cezar Petrescu a scris o carte pentru copii numită “Fram, ursul polar”. Nu ştiu ce-i adevăr şi ce-i fantezie în istoria asta. Pentru că eu aveam un urs pe moşia bunicului meu. Când aveam numai vreo doi ani, mă lăsau să merg în pădure numai dacă plecam cu ursul! Asta e absolut veridic! Acolo erau lupi, vulpi, tot felul de animale. Ursul acesta fusese luat de mititel; un pădurar îi omorâse mama şi rămăseseră doi ursuleţi. Pe urmă, unul a murit, dar celălalt a supravieţuit şi era al meu. Nu’mi aduc aminte cum se numea, dar era teribil de blând. Până când, odată, a omorât un miel şi s’a terminat rău, săracu’… Cezar a luat această istorie şi a transformat-o în “Fram, ursul polar”.

A.I.R.: Există o primă ediţie a cărţii “Fram, ursul polar” cu coperta şi ilustraţiile făcute de Nicolae Tonitza, în numai trei culori, roşu, alb şi negru, care a fost reeditată la Bucureşti, după 1990.  

Iată urmarea : 

……………………………………………….

8 de jan de 2019 às 13:48, Adrian ROZEI escriveu:

 

Plimbându-mă prin sălile Târgului de carte “Gaudeamus” de la Bucureşti, am remarcat un stand care prezenta două volume cu “Aventurile lui Fram, ursul polar”.

Cum ştiu că acest subiect te interesează…de vreo 6 decenii, m-am apropiat şi am început să le răsfoiesc.

Am înţeles din context că desenele erau făcute de o femeie, iar textul de un bărbat. Amândoi erau aşezaţi la masa de pe stand şi… dădeau autografe.

Am început să vorbesc cu ei şi le-am povestit cum l-ai cunoscut pe autorul lui Fram.

In timp ce Dl. era foarte amabil şi vorbăreţ, domnişoara n-a spus nicio vorbă!

După câteva minute, autorul textului mi-a spus:

“Nu vă miraţi! Domnişoara e surdo-mută!” 

Am rămas…tablou! Ea a încercat să-mi spună câteva cuvinte, dar cu foarte mult greu.

Aş fi dorit să iau un volum şi să ţi-l trimit. Dar, nu numai că e foarte greu, dar, în România, nu există sistemul “livres et brochures”, ca în Franţa, deci transportul risca să coste…de trei ori preţul volumului plus complicaţii de ambalare, expediere…fără nicio garanţie că va ajunge în Brazilia.

Totuşi… nu puteam rezista tentaţiei!

Atunci, am avut o idee luminoasă! 

Editorul meu din România, Bogdan Stanciu, are o fiică, Sofia, cu probleme de “acuzie” (cum spun ei!)

Bogdan se luptă cu autorităţile române pentru a obţine, prin lege, depistarea problemelor de surditate, chiar de la naşterea copiiilor.

Poţi vedea activitatea asociaţiei pe care au creat-o la: 

Asociația persoanelor cu deficiențe de auz « DARUL SUNETULUI … »

Lupta lor este remarcabilă! 

Deci, mi-am spus că această carte este cadoul ideal pentru Sofia.

I-am rugat  să realizeze un autograf… personalizat pentru Sofia, pe prima pagină.

Nici asta n-a fost simplu! Pentru că Alexandra Abagiu, care are 22 ani, are dificultăţi pentru a înţelege ce i se spune, desi citeşte pe buzele locutorului din faţa ei.

Totuşi, a făcut facultatea de “arte frumoase”! Colegul ei, Adrian Barbu, mi-a povestit că, atunci când a intrat la “Belle arte”, avea multe probleme ca să-i înţeleagă pe profesori: toţi…purtau barbă!

Atunci, m-am gândit iar la tine! 

In timp ce admiram deexteritatea Alexandrei, mă gândeam că ea e un model şi un exemplu pentru cei cu handicap: iată ce poate face o persoană cu MULTA voinţă şi talent! 

Ataşez desenul Alexandrei, cu dedicaţia lui…FRAM (alias Adrian Barbu!) 

Pe urmă, Fram a sosit în vizită la standul meu. Insă, nici el n-a spus niciun cuvânt.

Oare urşii vorbesc?

Asta, numai tu o ştii!

…………………………………………………….

Ion Mureşanu a scris pe 9/01/2019:

 

Quelle surprise !

« Bien sûr » că urşii vorbesc,  ronroneazã,  cântã ca John Lennon şi filosofează cu mult mai multã « sagesse » decât aşa-zişii «  humains ».

In plus,  cum demonstrează dedicaţia lui Fram,  au o tare frumoasã caligrafie.

Dacã îl revezi pe Fram sărută-l pe bot din partea mea,  dar trebuie sã spun cã ursul  meu,  căruia cu ruşine confesez cã nu îmi aduc aminte numele, era mult mai elegant pe douã labe. 

Repet « belle surprise »,  şi mersi frumos.

Abrazo “caluroso” desde Rio.   

ion

 PS. Mã crezi dacã îţi povestesc cã din când în când mai visez la acest urs din ferma strãbunicului  ?

 

                                         Adrian Irvin ROZEI

                                 La Bastide Vieille, ianuarie 2019

 –

Service après vente

 

A.G. din Neuchâtel a scris :

Foarte interesant, desi uneori expunerea este cam încurcata.

Mi-a facut placere sa cunosc originea uneia dintre primele carti pe care le-am citit. Probabil a doua dupa “Insula misterioasa”. Pentru mine a fost cea mai frumoasa carte a lui Cezar Petrescu.

Merci, Adriane!

 

A.I.R. ràspunde :

Adevàrata poveste…nu e chiar asha!

1*Cezar Petrescu a scris “Fram” în 1931, deci 10 ani înaintea aparitiei lui Ion M. pe lume.

2*Mama lui Ion a fost càsàtorità numai un an cu Cezar Petrescu, în 1947; era o combinatie ca sà-i ajute sà fugà din tzarà.

Vezi textul articolului.  

3*L-ai cunoscut cu sigurantà pe Petre Rusu, fiul portarului din str. C. A. Rosetti, coltz cu Vasile Conta, unde a locuit pânà la moarte Cezar Petrescu.

Imi amintesc cà am fost la Rusu, pe atunci, (sfârsitul anilor ’50) si cà mi-a vorbit de Cezar Petrescu, care era foarte amabil cu el. Il invita în apartamentul sàu si-i spunea povesti!

Mi se pare cà Rusu a fàcut “Electronica”, cu tine (?)

Azi, acolo e o placà pe perete, pentru Cezar Petrescu. Si alta, pentru Petru Dumitriu!

Cu Rusu, am fost coleg de clasà la Clementza si de scoalà, la Spiru Haret. In 2014, am aflat cà ne-a pàràsit… pentru o lume mai bunà.  

4* Eu l-am apreciat foarte mult pe Cezar Petrescu, desi e considerat ca un “scriitor de bulevard”.

Am citit si recitit acum…60 ani “Plecat fàrà adresà” si chiar si azi, când iau trenuri “istorice” îmi amintesc de “Né pas sé pensher en déhors!”(cum spuneam pe atunci!). Niciun francez n-a reusit sà-mi explice dacà trebuie spus “en dehors” sau “au dehors”, cum scria în Frantza. E, mi se pare, leit-motivul càrtii lui Cezar Petrescu.

Noroc cà, azi… nu mai poti scoate capul pe geam!  

5* L-am preferat pe Cezar lui Camil (Petrescu), foarte admirat de specialisti, dar care, dupà mine, face filosofie de « reality show »!

In schimb, am admirat curajul lui, când au venit comunistii sà-i cearà o semnàturà pe nu stiu ce petitie, si el le-a ràspuns:”Nu pot semna, pentru cà eu sunt noolog!” Vezi : Noologie.

Mai putzin, am apreciat ce povesteste despre el Mihail Sebastian.  

6* Acest schimb de mesaje va deveni un text publicat pe siteul meu. 

Noroc cà am un mini-CD cu textele publicate înainte de 4/08/2011.

 Astfel, am putut scoate imaginile atasate, chiar si la 900 km de la “bazà”.

Asha se explicà si comentariul despre… barba profesorilor de la “Belle arte” si cea a lui Ion Muresanu! 

7*Last, but not least !

O veste bună: programul de screening a intrat în vigoare la modul serios, cu achiziția de aparatură făcută deja!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *