Nu de la Râm ne tragem

– Cronică pseudo-literară –

Sunt ani de zile de când existenţa ar’mânilor în Peninsula Balcanică mă intrigă, mă motivează şi mă excită. În ciuda atâtor contacte cu membrii acestei comunităţi răspândite într-o zonă care se întinde dela Istria până la Istanbul, n-am reuşit încă să obţin o imagine clară asupra originii etnice, a tradiţiilor şi a limbii lor. E drept că înaintea mea, timp de o sută de ani, atâţia istorici sau lingvişti, mult mai autorizaţi decât mine, n-au ajuns la nicio concluzie definitivă. Şi iată că primesc, ca prin minune, cartea care are pretenţia de-a explica “tot”!

Bineînţeles că nu a căzut din lună, ci este rezultatul eforturilor depuse timp de atâţia ani, în care am încercat să-i conving pe toţi interlocutorii mei din Balcani despre interesul pe care-l reprezintă această populaţie, din păcate pe cale de dispariţie. Aşa se face că, un prieten din Macedonia mi-a trimis cartea intitulată: “Short descriptive history about the origin of the arm’n-macedonians” (from the pre-history to the colonization of Dacia), scrisă de Branislav Stefanoski – Al Dabigia şi editată în 2005 de Casa Gramosta la Tetovo în Macedonia.

Branislav Stefanoski, născut în 1951 la Tetovo, inginer electronist, pictor şi poet, se declară el însuşi ca fiind un „cercetător în domeniul isoriei, limbii, religiei şi mitologiei, heraldicii, toponimiei… orişice lucru legat de noţiunea Arm’n-Macedonian”. El a publicat deja în 1993 o lucrare privind “limba traco-dacă, baza limbilor indo-europene” (în armână), tradusă mai apoi în engleză din limba macedoneană.


Bazându-se pe studiile întreprinse timp de patru decenii, Branislav Stefanoski afirmă în concluzie că „Arm’n Macedonienii sunt descendenţii direcţi ai Vechilor Macedoneni (Pelasgo-Traco-Ilirici)” şi că „în limba lor de zi cu zi au salvat aproape complet vechea limba Arm’n-Macedoniana (Pelasgo-Traco-Ilirică)”. Tot el susţine că grecii au „împrumutat lucrările contemporanilor lui Homer, care erau scrise în limba Arm’nian-Pelasgică, le-au tradus în greceşte şi astfel le-au salvat pentru viitor.”

Se înţelege clar din această concluzie că se pune o problemă de anterioritate cu riscul de a nu face plăcere autorităţilor de la Atena, care proclamă sus şi tare de atâtea secole primordialitatea culturii greceşti asupra tuturor celorlalte culturi europene mulţumită anteriorităţii ei. Mai mult, această teorie, prin argumentările ei istorice, riscă să cutremure chiar bazele culturii latine şi să redeschidă polemici privitoare la originea şi anterioritaţile în cadrul limbilor romanice.

Cunoaştem deja teoriile făcute de diferiţi amatori în ultimii ani în România sub numele generic: „Noi nu suntem urmaşii Romei”. Ele fac periodic obiectul unor colocvii şi publicaţii în ţară. Însă cartea lui Branislav Stefanoski are darul de a sintetiza în numai 100 pagini o vedere balcanică, sau chiar est-mediteraneană, a fenomenului Pelasgo-Traco-Ilirian, şi a consecinţelor lui actuale.

armani.jpg

Pe scurt, Branislav Stefanoski afirmă că acum 4000 ani trăiau în Estul, Sudul, Centrul şi anumite părţi ale Europei Vestice, precum şi în Asia Mică, sute de triburi care aveau în comun aceeaşi limbă, cu mici diferenţe regionale. Singura uşoară diferenţă de dialect era cea a dacilor, locuitorii Daciei. Aceste triburi s-au răspândit în diferite teritorii ale Europei, mai întâi în Italia şi Portugalia de azi.

Pentru studiul prezenţei acestei populaţii în Peninsula Balcanică, autorul se referă la lucrările autorilor Antichităţii (Homer, Herodot) afirmând că toţi locuitorii balcanilor (frigienii, micenienii, tracii, pelasgii, ba chiar şi troienii) vorbeau aceeaşi limbă cu excepţia danailor (numele antic al grecilor) care erau bilingvi. Aceştia din urmă proveneau din Egipt, de unde au adus şi mitologia greacă.

După secolul IV î.Hr., când macedonenii lui Alexandru cel Mare au cucerit enorme teritorii din estul Mediteranei până în India, limba greaca adoptată de acesta ca vector de cultură şi administraţie, a devenit limba oficială, însă limba practicată de populaţie în toate aceste zone a continuat să fie Pelasgo-Traco-Ilirica, cu alte cuvinte şi printr-un „racourci” rapid Arm’n-Macedoneana de azi. Autorul afirmă, de asemeni, că nenumărate cuvinte Arm’n-Macedonene au infiltrat limba danailor care, de altfel, a evoluat în aşa fel, încât azi nu mai are decât puţine contingenţe cu greaca veche. De aceea probabil că, aproape două sute de ani mai târziu, când romanii au ocupat Macedonia în sec. II î.Hr., ei n-au avut nici o dificultate de a se inţelege cu localnicii ce vorbeau deja limba Pelasgo-Traco-Ilirică, limbă care dăduse naşetre limbii latine. Aceasta, mulţumită colonizării regiunii Latium din Italia de azi de către călătorii şi comercianţii est-mediteraneni efectuată cu vreo patru secole mai înainte, în aceeaşi perioadă cu fundarea Marsiliei, în Franţa, sau Alaliei, în Corsica.

Nu vom intra aici în detaliile şi nenumăratele ilustraţii ale acestei teorii cu exemple din literatura antică. Ceea ce ne poate interesa, în special, sunt afirmaţiile lui Branislav Stefanoski privind limba vorbită în Dacia, daco-romana de astazi.

Autorul afirmă că e absurd să ne imaginăm că latinizarea dacilor a putut fi facută de romani. Mai întâi pentru că cei 500 000 colonişti nu aveau nici o şansă să-şi impună limba în faţa celor 4 500 000 localnici. Cu atât mai mult cu cât aceşti colonizatori erau de origine traco-ilirică, deci ei înşişi, in teorie, nu de mult latinizaţi.

Un alt fragment de teorie, introdus în viteză, afirmă că asemănările uimitoare între dialectul vorbit în Maramureş şi Arm’na din Macedonia s-ar datora colonizării acestei regiuni cu trupe venite din Tracia-Iliria sau Frigia, aduse în mod special pentru a asigura protecţia imperiului contra „barbarilor” slavi sau goţi, care-l atacau din est. Mai mult, sunt menţionate asemănările lingvistice între limba vorbită în Maramureş şi cea arm’nească, ba chiar şi portul local – fustanela – care, după afirmaţia autorului, „nu poate fi întâlnită nicăieri în nordul Dunării”.

Apărând teoria existenţei unei limbi regionale romanice fără origine latină, Branislav Stefanoski afirmă, mai apoi, că în „vaste zone din Ucraina […] unde romanii n-au pus niciodată piciorul” se mai pot auzi chiar şi azi dialecte romanice. De altfel limba latină, menţinută artificial în viaţă de-a lungul Evului Mediu, de biserică şi administraţia lumii occidentale, a devenit o limbă moartă, pe când Pelasgo-Traco-Iliriana, prin reprezentantele ei contemporane, şi mai ales „arm’na din Macedonia” (sublinierea noastră), cea mai „pură şi veche limbă din Europa” (afirmaţia autorului), este încă în viaţă. De câteva ori, de altfel, Branislav Stefanoski se referă la opera lui N. Densuşianu, între altele când vorbeşte despre limba vorbită de romani. Acesta afirma în „Dacia preistorică”: „Limba vorbită de romani nu e complet barbară, nici total greacă, e un amestec al amândoura, în cea mai mare parte asemănătoare unui dialect eolian”(!). Despre această localizare, Herodot spunea în „Istoria” lui: „Eolienii se numeau ei înşişi pelasgi”.

De unde concluzia că legătura între romani şi Greci se găseşte la Pelasgo-Traco-Ilirici, limba practicată de Arm’n-Macedonienii contemporani. Aceiaşi pelasgi, excelenţi navigatori şi comercianţi, creatorii Greciei Antice, autorii mitologiei greceşti, care au pus bazele culturii Indo-Europene.

* * *

Se pare că odată, pe când televiziunea şi telefonul portabil nu erau încă inventate, doi copii din două sate vecine discutau despre meritele şi realizările celor două localităţi. După ce menţionaseră toate frumuseţile locale, în căutarea argumentului-şoc pentru a demonstra interlocutorului superioritatea locului de unde venea, unul dintre copii a afirmat:

– La noi în sat s-au făcut săpături arheologice şi s-a găsit, adânc în pământ, un fir electric!
– Şi atunci?
– Asta demonstrează că strămoşii mei cunoşteau deja telefgraful!
– Asta nu-i nimic!, spuse celălalt copil. La noi în sat s-au făcut săpături şi nu s-a găsit nimic.
– Şi atunci?
– Asta înseamnă că strămoşii mei cunoşteau telegrafia fără fir!

* * *

Din păcate situaţia actuală a arm’nilor din Peninsula Balcanică nu ne mai permite să pierdem timpul în consideraţii filozofice pentru a descoperi cine a fost mai întâi: oul sau găina!

Chiar dacă o luare de conştiinţă la nivel european, manifestată prin conferinţe şi reuniuni periodice ale cercetătorilor istorici care au loc de câţiva ani, începe să iasă la lumină, situaţia lor locală nu e de invidiat:

  • În Croaţia, istro-românii sunt pe cale de dispariţie.
  • În Albania, situaţia economică dezastruoasă îi face să emigreze pe capete.
  • În Bulgaria, această minoritate a fost „redescoperită” de curând şi în 2005 o expoziţie organizată la Sofia, în luna septembrie, a reamintit publicului tradiţiile, obiceiurile şi folclorul lor.
  •  Despre Grecia, e mai bine să nu amintim pentru că ţara în care se găseşte probabil cea mai importantă minoritate ar’mână încă neagă existenţa ei istorică.
  • Probabil că în Macedonia, populaţia ar’mână a obţinut recunoaşterea cea mai evidentă. Totuşi, pentru noile generaţii, care trebuie sa înfrunte buldozerul mondializării culturale şi a informaţiei de dincolo de Atlantic, păstrarea limbii şi tradiţiilor presupune un efort şi o credinţă în viitorul acestei minorităţi aproape nemăsurată.

Cât despre „geto-dacii” de astăzi, vorbitori ai „dialectului daco-roman” pentru care originea latină reprezenta timp de veacuri o aspiraţie spre unitatea naţională, consecinţele teoriei Pelasgo-Traco-Ilirică nu poate avea decât efectul unui duş rece.

Iar Badea Cârţan, care ajuns la Roma din Transilvania, cu „fustanela” lui, afirma că „de la Râm ne tragem!” riscă să se rasucească în groapă!

Adrian Irvin Rozei, între Paris şi Bogota, martie 2006

12 thoughts on “Nu de la Râm ne tragem

  1. Cartea lui Branislav Stefanoski nu este nicidecum o premieră! Nicolae Densuşianu a scris pe larg cu mult timp înainte despr aceasta. Şi Eugen Delcea, mai nou, la ed. Obiectiv- Craiova. Şi mulţi alţii. Care, dacă ar ajunge în media mainstream ar dărâma multe teorii. Nu- i aşa, cine cunoaşte trecutul stăpâneşte prezentul!?
    În orice caz, limba română se aseamănă cu limbile vorbite în Bulgaria, Istria, Languedoc, N Spaniei (basci), V Elveţiei (raeto-romani). Să crezi, că acest fapt de datorează latinităţii- sfidează logica.

  2. Teoria oficială susţine că latinizarea s-a făcut prin căsătorii mixte, ceea ce ar însemna că femeile din Dacia au sărit în braţele romanilor şi ale colonizatorilor. Dar care femeie consimte să se căsătorească, de bunăvoie, cu un străin despre care ştie că i-ar fi putut ucide, în război, soţul sau fiul? Chiar acceptând acest fapt, apare o altă întrebare : cât la sută dintre localnice s-au căsătorit cu romani sau colonişti? Procentul real nu poate depăşi 25%. Asta înseamnă că, din punct de vedere numeric, populaţia autohtonă i-a copleşit pe ocupanţi, iar latina nu avea, în consecinţă, cum să se impună.
    Acceptarea ideii de latinizare ar însemna că romanii au reuşit – în numai 166 de ani! – ceea ce nu le-a mers ungurilor şi ruşilor (cu toate măsurile luate, inclusiv deportări masive) secole de-a rândul. Ocupanţii au, dintotdeauna, o imagine negativă pentru localnici, iar reacţia firească a acestora este una de rezistenţă. Este împotriva logicii elementare să crezi că dacii şi-au abandonat limba nativă! Mai mult, în afara provinciei imperiale (Dacia n-a fost nici 50% sub romani!) existau dacii liberi care continuau să vorbească limba strămoşească şi aveau legături cu rudele din teritoriile ocupate. Dacii liberi au dus un lung război de gherilă împotriva ocupanţilor romani; este absurd să credem că, după retragerea aureliană din 271-275, au acceptat singuri să se romanizeze şi au adoptat latina.
    Pe de altă parte, dacă acceptăm teoria latinizării, cum se explică omogenitatea limbii vorbite la nord de Dunăre (atenţie, este vorba de frontiera Imperiului Roman!), în timp ce Roma era un adevărat turn Babel?
    S-a mai „argumentat” că dacii au fost romanizaţi fiindcă civilizaţia latină era superioară. Din câte ştiu, „înapoiaţii” daci efectuau operaţii pe creier (Istoria Medicinei susţine asta!), în timp ce la Roma n-am auzit de aşa ceva. Cum se explică faptul că dacii ştiau astronomie, iar romanii nu aveau asemenea preocupări?
    În sfârşit, dar nu în ultimul rând, există teoria potrivit căreia bărbaţii daci ar fi fost masacraţi în întregime. Nu avem însă nici un document sau indiciu care să vină, clar, în sprijinul acesteia. Dacă bărbaţii au fost ucişi în masă, cum se explică permanentele răzmeriţe din interiorul provinciei ocupate? Şi cine avea interes să-i ucidă, dat fiind că ei constituiau o forţă de muncă ieftină şi cunoşteau bine locurile?
    Oricum am analiza-o, acceptarea teoriei latinizării duce la aceeaşi concluzie : am fi, în istorie, unicul caz în care un popor renunţă de bunăvoie la propria limbă şi, implicit, la identitatea naţională. Şi cine ar face, oare, aşa ceva?

  3. Macedoromanii nu dau doi bani pe teoria lui Branislav Stefanoski. Sau a altora ca el .

    „Macedoromanii sunt romani absoluti!”

    cititi aici : http://www.formula-as.ro/reviste_713__578__%E2%80%9Emacedoromanii-sunt-romani-absoluti-%E2%80%9D.html

    I-auziti cum suna graiul macedoromanesc :

    “Cu tuti câ armânamea shi-azburashti limba tu Peninsula Balcanicâ di pisti 2000 di anji
    shi cu tuti câ tricurâ 170 di anji di cându anvitsatlu armânu M.Boiagi adra reguli (normi)
    buni trâ scriarea a limbâljei a noastri makedo-latini, noi nu avemu unâ ortografii unitarâ
    di cari s-tsânâ tuts atselji tsi angrapsescu armâneashti.”

    Si iata textul aroman de mai sus transcris in dialect daco-roman (graiul moldovenesc, si un pic arhaic):
    “Cu toati câ aromanimea isi vorbeste limba in Peninsula Balcanica di pesti 2000 di ani, shi cu toati ca tricura 170 di ani di când … aroman M.Boiangi a stabilit? reguli petru scrierea limbei noastri machedo-latini, noi nu avem o (una) ortografii unitara, di care sa tzina tots’ acei ce (a)graiesc aromaneste.”

    Asadar ce pelasgo-traco-ilirica domne’ ?!

  4. Aromana are caracteristici clare de idiom neolatin.

    Asemanarile cu subdialectul maramuresean, la fel ca asemanarile romanei cu portugheza, se datoreaza fenomenului lingvistic de arie periferica, respectiv inovatiile lingvistice, care apar cu precadere la centru, nu mai ajung la periferie atunci cind continuitatea lingvistica e intrerupta.

    O limba arhaica, anterioara migratiei indoeuropenilor care domina azi Europa, este perfect posibil a fi existat, inerent cu variatiile proprii.

    Un vestigiu preindoeuropean este limba basca, poate si unele denumiri geografice stravechi, complet neinteligibile azi, cum ar fi: Carpati, Dunarea, etc., spre deosebire de cele ‘noi’: Bistrita (Repedea), Cernavoda (Apa Neagra).

    In concluzie, articolul este exagerat in esenta.
    Chiar daca fondul antropogenetic este cu precadere preroman, colonistii reprezentind o minoritate numerica, autohtonii au sfirsit prin a le prelua limba.

    Asa ceva s-a petrecut chiar in perioada recenta in America Latina.
    Invadatorii spanioli, cu mult inferiori numeric, si-au impus limba si religia unei mari mase de indigeni.
    Faptul ca au rezistat insule ligvistice indigene nu schimba situatia de ansamblu.

  5. Cine sunt aromanii?

    Fireste ca sunt romani, o spune chiar numele lor, cu un a protetic, o caracteristica a acestui dialect, evident romanesc. Ei rostesc cu un asemenea a inaintea cuvintelor ce incep cu anume consoane (r, l, s, f…), precum si cu vocala u: aros, alas, asparg, afiresc, aumbra, agru (ogor – «ager, agrum» in lat.) etc. Probabil pentru o pronuntie mai eufonica si mai comoda, sprijinita pe aceasta vocala-respiro. Zici mai usor aspun, decat spun, aros, aumbra, etc., decat abrupt: rosu, umbra. Aceasta caracteristica fonetica a determinat si numele lor de aromani armani, desi cei mai numerosi dintre ei, farserotii din Albania si Grecia de nord – etnonim probabil de la Farsala, din Tesalia/ Grecia, unde traiesc si azi multi aromani, locul unde in anul 48 i.H. Cezar l-a invins pe Pompei –, acestia, deci, farserotii isi zic pur si simplu, ramañi, adica romani. Gustav Weigand a oficializat oarecum etnonimul aroman insa, dupa ce a tiparit la Leipzig, in 1895, un studiu amplu, fundamental, in doua volume, Die Aromunen/ ”Aromanii”. Eminescu, insa, in numeroase articole din Timpul, le-a zis numai macedoromani, desi aromanii nu traiesc numai in Macedonia ci si in Epir, Tesalia, Bulgaria (…)

    http://www.romfest.org/rost/iun2003/aromanii.shtml

  6. Stefanoski are partial dreptate . Neamul rominesc provine din pelasgo-traco-daci si s-a format pe ambele parti ale Dunarii . Aceeasi limba, obiceiuri. In sudul Dunarii denumiti si vlahi. A existat in 1290 si imperiul Romino-Bulgar al dinastiei daco-romine a Asanestilor, la sud de Dunare ,unde populatia daco-romina -vlaha era majoritara. Asa ca arominii sunt rominii sud dunareni, care au pastrat limba romina arhaica , ei traind in comunitati inchise , intre neamuri straine. Doar rominii ii inteleg , pana in Basarabia si dincolo de Nistru si Bug, unde n-a calcat picior de roman vreodata , dovada ca toti provin din acelasi neam, al primordialilor pelasgi, apoi traco- geto- daci, traitori pe un spatiu imens , din nordul Carpatilor Padurosi pana in N. Greciei de azi . In tot acest spatiu imens, care se intinde si in N Marii Megre, se vorbeste o limba daco-romina unitara , cu mici diferente create de izolare, (arominii), ceeace corespunde dovezilor istorice care vorbesc de imensitatea Daciei Mari , locuita fara intrerupere de populatia autohtona, pana azi. Priviti hartile Daciei si vedeti ca apar exact teritoriile pe care exista romini si se vorbeste romineste. Cautati pe dacia.org aceste harti , care te fac sa te cutremuri constientizand intinderea neamului nostru in Europa si impactul sau asupra formarii altor popoare , asa cum se stie azi , dupa afirmatiile istoricilor nordici , polonezi, si altii. Arominii -vlahii nu sunt altceva decat rominii sud dunareni , iar limba lor este romina arhaica, inteleasa doar de catre romini.

  7. iata teritoriile neamuluii daco-romin -se intelege si al arominilor din Balcani , ceeace explica dece se vorbeste romineste pe un spatiu atat de intins in Europa . Se stie ca Rominia este inconjurata de romini, care au ramas in afara neamului lor, intre granite straine. http://dacia.org/maps.pdf

  8. domnule Adrian , semnele de intrebare pe care ni le punem se datoreaza faptului ca nu ne cunoastem istoria adevarata, scrisa de istorici care au citat din scrierile autorilor straini si nu au scormonit si citit cu ochii lor dovezile istorice, asa cum s-a facut in ultimii ani , asa ca adevarul despre neamul nostru , este altul. Popor primordial, izvor al altor neamuri, limba noastra primordiala-pelasgo-traca de sorginte latina -la baza celorlalte latine europene, romanii, nepotii nostri, nici o romanizare si altele..Cat despre arominii despre care vorbim, iata ce zice un istoric AROMIN : http://dacia.org/1articole/index.php?news_id=44&start=60&category_id=&parent_id=0&arcyear=&arcmonth=

  9. Dacă s-ar pune și ceva dovezi în susținerea acestor supoziții,aș fi mai mult decât fericit să le promovez la rândul meu.Să nu cădem în derizoriu cu fantasmagoriile astea,oameni buni!Patriotismul e sănătos și bun cât timp nu se bazează pe invenții livrești..nu a existat niciodată acest decoct pelasgo-traco-ilir :),puțină decență stimabililor!

  10. Branislav Ştefanovski are dreptate.Makedonii au fost aşa şi pe vremea lui Alexandru, adică tot limba aceea au vorbit-o. Nu s-au romanizat nici ei nici noi. Se numesc aromâni pt că aşa i-am învăţat noi. În trecut nu se numeau aşa. Nici noi nu ne numeam romîni şi nici rumîni.
    Inelul de la Ezerovo şi plăcuţele dacice de plumb sînt scrise în limba romînă arhaică; vezi pagina mea http://florincroitoru.tripod.com/
    Citiţi, ascultaţi şi dacă nu sînteţi grei de cap veţi pricepe.

  11. Sint total de acord cu afirmatiile dvs.Nu inteleg de ce ignoram ,cu buna stiinta sa cu rea credinta ,atitea dovezi ;arheologice, lingvistice,culturale,legende ,obiceiuri legate de evenimente majore din viata omului ,; nastera,casatoria, moartea ,bocitul s.a.m. d Cred ca neamul|romanesc merita sa luptam cu totii,cei de buna credinta ,pentru a aduce la lumina cit mai multe dintre dovezile ignorate,ascunse prin arhivele imperiale,la Vatican si in alte locuri,pazite cu strasnicie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *