Le sort sourit aux audacieux

File de jurnal

Catania, 15/10/2015

In acest voiaj, norocul mă urmăreşte pas cu pas !

Sau poate că, mai degrabă decât să încerc să-l îmblânzesc, eforturile repetate de a-i forţa deciziile l-au impresionat şi mă ajută mai mult decât merit !

Am citit în « Guide du routard » că la Catania se găseşte Palazzo Biscari, « cel mai frumos edificiu civil al oraşului …cutie de bijuterii din secolul XVIII… cu o magnifică scară tarabiscotată, în formă de val deferlant, în cel mai pur stil rococo… » Şi că, în plus : « Ruggero Moncada, proprietarul, descendentul marii familii care a construit palatul, are o adevărată pasiune pentru acest loc şi comentează el însuşi vizitele care durează între 20 min. şi 1 oră în funcţie de interesul pe care-l arăţi şi de dorinţa lui de a vă face să descoperiţi această bijuterie ». Insă tot ghidul precizează : « Visites sur rdv pour les passionnés de belles choses et les amateurs (trices) d’art ».

Nu mai am timp să iau un rendez-vous, însă pot încerca să mă duc acolo… cine ştie ?

Intr-adevăr, poarta palatului e deschisă, înăuntru se agită tot felul de lucrători, intră şi ies camioane, văd fotografi în acţiune… şi când vreau să mă apropii, portarul îmi arată un afiş pe care scrie ca palatul este închis pentru 4 zile. Iar pe faimoasa scară rococo au fost plantate steaguri cu numele unei bănci din Milano.

Incerc totuşi să iau câteva fotografii din stradă, mă învârt sub portal…

Deodată, din fundul curţii, văd un domn în blue-jeans şi cămaşă albă-azur care face un semn cu mâna. Mirat, mă întorc spre portar şi îi spun : « Sunteţi chemat ! »

Imi răspunde : « Nu ! E pentru Dvs. »

Atunci, şi mai uimit, înaintez, mă apropiu de Dl. care mă chemase şi care mă întreabă ce doresc. Am înţeles că acum e momentul critic!

După ce-i explic ce aşteptam, scot din mânecă atuurile-cheie : « Vin de la Paris şi sunt jurnalist. »

Imediat proprietarul (am văzut imediat că despre el e vorba !) m-a invitat să vizitez palatul, scuzându-se că, fiind în plină pregătire a unui congres ce va dura câteva zile, nu-mi poate acorda decât un sfert de oră.

Insă, minutele petrecute cu Dl. Ruggero Moncada au fost de o intensitate exceptională. Nu numai că am vorbit de istoria familiei lui, de legăturile reale sau presupuse cu alte locuri din lume pe care am avut şansa să le vizitez, dar, în plus, am văzut sălile palatului cu o decoraţie pe care rari sunt cei ce au putut-o admira. Pentru că, datorită congresului în pregătire, mesele erau aşternute cu argintăria palatului, decoraţii florale erau în curs de instalare, toate luminile erau aprinse…

Printre alte subiecte abordate, în afară de scrierile lui Goethe, care a trecut pe aici în 1787, am vorbit şi despre voiajul lui Alexandre Dumas în Sicilia : după spusele Dlui. Moncada, el ar fi vorbit în jurnalul lui de călătorie şi despre vizita la Palatul Biscari. I-am promis că voi căuta pasajul respectiv şi, după o scurtă cercetare, iată ce am găsit în « Le Speronare » :

En le quittant, notre guide nous conduisit au Musée. Ce Musée, tout composé d’antiquités, est de fondation moderne. Il se trouva pour le bonheur de Catane un grand seigneur riche à ne savoir que faire de sa richesse, et de plus artiste. C’était don Ignazio de Patarno, prince de Biscari. Le premier, il se souvint qu’il marchait sur un autre Herculanum, et des fouilles royales commencèrent, faites par un simple particulier. Ce fut lui qui retrouva un temple de Cérès, qui découvrit les thermes, les aqueducs, la basilique, le forum et les sépultures publiques. Enfin, ce fut lui qui fonda le Musée, et qui recueillit et classa les objets qui en font partie; ces objets se divisent en trois classes: les antiquités, les produits d’histoire naturelle et les curiosités.

Parmi les antiquités, on compte des statues, des bas-reliefs, des mosaïques, des colonnes, des idoles, des pénates et des vases siciliens.

Les statues appartiennent presque toutes à une époque de mauvais goût ou de décadence, et n’offrent de réellement remarquable qu’un torse colossal qui vient, dit-on, d’une statue de Jupiter éleuthère, une Penthésilée mourante, un buste d’Antinoüs, et une centauresse; encore ce dernier morceau est-il plus précieux comme curiosité que comme art, toutes les statues de centaures que l’on ait trouvées étant des statues mâles, et les centauresses n’existant ordinairement que sur les bas-reliefs et les médailles.

Les vases siciliens composent, sans contredit, la collection la plus intéressante du Musée, en ce qu’ils sont de formes variées à l’infini, et presque tous d’une élégance parfaite.

Quant aux idoles, pénates, lampes, etc., c’est ce qu’on voit partout.

Les produits d’histoire naturelle appartiennent aux trois règnes de la Sicile, et demandent des appréciateurs spéciaux. Ce qui me parut curieux et remarquable pour tout le monde, c’est une collection des laves de L’Etna. Ces laves, beaucoup moins belles et beaucoup moins variées que celles du Vésuve, sont presque toutes rousses ou mouchetées de gris; cela tient à ce que l’Etna renferme le fer et le sel ammoniac en quantité beaucoup plus grande que le soufre, les marbres et les matières vitrifiables, tandis que le Vésuve, au contraire, contient ces derniers objets en grande abondance.

Enfin, la collection des curiosités consiste en armures, cuirasses, épées sarrasines, normandes et espagnoles, dont quelques-unes sont fort riches et d’un très beau travail.

On montrait aussi autrefois un médaillier dans lequel était renfermée une collection complète des médailles de la Sicile; mais à force de le montrer, le gardien s’aperçut un beau jour qu’il en manquait cinq des plus précieuses: depuis ce temps, le médaillier est fermé.

Ceea ce Alexandre Dumas nu putea bănui pe atunci, este că această colecţie excepţională, inaugurată în 1758, şase ani înaintea Luvrului, urma să fie donată oraşului Catania de către familia descendenţilor fondatorului, în 1932, şi că astăzi se află în Castello Orsini. Insă strada pe care se găseşte intrarea Palatului se numeşte, în continuare, « via Museo Biscari ».

Imi rămâne doar să revin la Catania, pentru a admira colectia şi a vizita palatul… mai puţin pe fugă.

Şi luând, mai din vreme, rendez-vous-ul necesar cu principele Biscari !

Adrian Irvin ROZEI, Catania, 15 octombrie 2015

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *