La vie est une maladie sexuellement transmissible…

În celebra sa carte intitulată “Trei într-o barcă”, Jerome K. Jerome povesteşte anecdota următoare:

Curios să înţeleagă cauzele unei afecţiuni minore care-l supăra, autorul s-a dus la bibliotecă pentru a consulta dicţionarul medical al bolilor umane…

Răsfoind cartea cu mare atenţie, a constatat că are şi alte simptome, corespunzătoare altor câteva boli descrise. Drept care a luat în mod sistematic volumul şi, după o analiză aprofundată, a ajuns la concluzia că suferea de toate bolile descrise în carte, mai puţin “hidrartroza cameristelor”.

Disperat, a alergat la un bun prieten, medic de profesie.

“Ei bine, ce ai?” m-a întrebat el.

“Ştii, prietene, viaţa e scurtă şi a ta riscă să se sfârşească înainte de a termina să-ţi descriu tot ce am. Mă mulţumesc să-ţi spun ce nu am: nu am “hidrartroza cameristelor”! Din ce motiv această lacună, nu pot să-ţi spun. Însă pot să te asigur însă că am toate celelalte boli, dela A la Z.”

După ce l-a consultat rapid, doctorul a redactat o reţetă cu care, bine împăturită în buzunar, eroul nostru s-a dus direct la farmacia din colţ.

După ce a citit-o cu atenţie, farmacistul i-a înapoiat-o, scuzându-se că nu-l poate servi.

“Nu sunteţi farmacist?” s-a mirat clientul potenţial.

“Ba da, şi chiar de aceea: am o farmacie, nu un hotel – restaurant!”

Numai atunci, autorul a citit reţeta doctorului, pe care scria:

“O livră de biftec şi o halbă de bere neagră odată la şase ore.
O plimbare de 15 kilometri în fiecare dimineaţă.
Culcarea la ora 11 fix, în fiecare seară. Şi nu-ţi mai umfla capu’ cu lucruri care te depaşesc.”

“Am urmat sfatul doctorului” spune mai departe autorul cărţii. “Rezultatul: am scăpat cu viaţă. Şi trăiesc în continuare.”

* * *

Această întâmplare s-a petrecut acum mai bine de o sută de ani. Astăzi doctorul consultat ar fi prescris nenumărate analize, scanere, radiografii, IRM-uri etc. şi precis că ar fi găsit cel puţin câteva boli pe care să le poată trata. Este bine cunoscut adagiul precum că “orşice om sănătos este în realitate un bolnav care ignoră bolile pe care le are”.**

Şi chiar dacă n-ar fi găsit nicio boală, tot nu i-ar fi prescris aceeaşi reţetă ca medicul de acum o sută de ani. Pentru că tot ce recomandase acel doctor este azi considerat de medicina contemporană ca un pericol major pentru existenţă:

“Cum, să mănânci zilnic carne? Doamne fereşte! Pentru a te feri de cancer trebuie să te hrăneşti cu cel puţin cinci legume şi fructe pe zi (nu se precizează dacă fierte sau crude!)
Să bei bere? Şi mai ales un litru pe zi! Doamne fereşte! Alcoolul e tabù!
15 km de marş zilnic? Articulaţiile sunt în pericol de moarte!”

fortune.jpg
Acu’ un an meritele vinului in prelungirea vietii erau preamarite chiar si in presa americana!

Slavă Domnului că doctorul n-a recomandat o cafeluţă după fiecare masă pentru că atunci ar fi fost un adevărat asasin! Cât despre posibilitatea de a fuma câte o ţigară din când în când… mai bine nici să n-o pomenim. Această incitaţie la viciu te va putea duce în curând în faţa Curţii marţiale!

E drept că faimoasa cruciadă împotriva tutunului are o istorie mai lungă. Orişicine înţelege că a fuma un pachet sau două pe zi reprezintă un pericol major pentru sănătate. Însă a-ţi interzice o ţigară de foi după o masă excepţională în compania unor prieteni şi într-o ambianţă de destindere generală, nu este un remediu mai rău decât răul pe care se presupune că-l provoacă? Este clar că satisfacţia şi liniştea mintală pe care ansamblul acestui moment de plăcere îl aduce compensează şi depăşeşte de departe răul produs de fumul sau gudronul cu care suntem ameninţaţi.

Însă medicii, sau autorităţile care decid aceste măsuri de pedepsire, din ce în ce mai numeroase în acest domeniu, afirmă că “cine fură azi un ou, mâine va fura un bou!” Nimic mai inexact! Personal, n-am fumat niciodată. Însă cunosc nenumărate persoane care se mulţumesc cu două sau trei ţigări zilnic.

Ceea ce suspectez în această cruciadă anti-tabac (în ultimă instanţă fiecare are dreptul să-şi gereze “capitalul sănătate” cum doreşte, dacă nu deranjează pe cei din jur), este că ea nu reprezintă decât o primă etapă pe drumul altor interziceri, din ce în ce mai numeroase.

În acest sens, cruciada următoare a şi început!

În ziarul “Le Monde” datat 19 decembrie 2007, titlul unui articol din rubrica “Sănătate şi formă” atrage atenţia: “Cancer: alcoolul este periculos chiar şi în cantitate moderată”.

Articolul detaliază concluziile unei “expertize colective bazate pe analiza ansamblului cunoştinţelor ştiinţifice”, afirmând că există o relaţie lineară între consumul de alcool şi riscul canceros. Şi precizează că nu există o doză moderată fără efect asupra sănătăţii, după cum nu este adevărat că anumite băuturi, precum vinul sau berea, ar avea o influenţă limitată. Cu alte cuvinte, chiar şi de manieră redusă, consumul de alcool “înmulţeşte semnificativ riscul canceros al căilor aerodigestive superioare”. Raportul revine chiar şi asupra unor afirmaţii comun admise care considerau că două pahare de vin pe zi pentru o femeie şi trei pentru un bărbat nu au un efect nefast asupra sănătăţii. Ba chiar şi teoria legăturii între consumul vinului şi reducerea riscului cardio-vascular este contestată de raportori.

jr-gin.jpg
Un paharel si o cafeluta nu fac rau nici la 100 ani! (tatal autorului)

Câteva zile mai târziu, pe 25 decembrie, (în mod curios, aceste studii apar ca din întâmplare drept în momentele anului în care consumul delicateselor este la apogeu!) alt articol pe şase coloane lansează polemica privind virtuţile cardiace ale ciocolatei.

În revista americană “Circulation”, un grup de cercetători italieni şi elveţieni afirmă că ciocolata are un efect pozitiv pe plan cardio-vascular, dar revista britanică “Lancet” precizează că e vorba numai de ciocolata neagră. Aici începe o polemică legată de conţinutul în “flavonoide” al fiecărui tip de ciocolată şi aflăm că există ciocolată neagră care… nu e neagră, din cauza producătorilor care-i dau o tentă închisă, fără ca ea să conţină “flavonoide”. Ar trebui deci ca pe sticlele de vin să se indice ( pecum azi pe pachetele de ţigări unde scrie: “Fumatul ucide”), “Băutul ucide”! Iar pe cutiile de ciocolată: “Înainte de a degusta ciocolata, reduceţi consumul de grăsimi şi zahăr”, menţiune însoţită probabil de un grafic precizând relaţia între procentajul de flavonoide, numărul de calorii îngurgitate zilnic şi efectul cardio-vascular căutat. Plus câteva alte indicaţii privind efectul ciocolatei ultranegre (iar flavonoidele!) asupra hipertensiunii arteriale. Sau cel de psihostimulant sau de antidepresor. E drept că, în acest din urmă caz, legătura matematică nu a fost (încă) descoperită.

* * *

Ascultâdu-i pe toţi aceşti ştiinţifici de înalt nivel, ai impresia că trăim într-o lume de teroare medicală, în care nenumărate boli, una mai teribilă decât alta, ne pândesc la fiecare pas şi că pandemiile ne bat la poartă în fiecare zi.

În realitate, în fiecare deceniu dispar câteva boli care au reprezentat timp de secole teroarea omenirii. Numai în scurta noastră viaţă am cunoscut dispariţia poliomielitei sau a variolei. Ca să nu mai vorbim de vechile epidemii de ciumă sau holeră. Şi circulă deja vestea că în curând va fi comercializat un vaccin permanent împotriva gripei!

Mai mult, între 1900 şi 2000, într-o ţară ca Franţa, speranţa de viaţă medie a crescut cu 38 ani, dublânduse, practic, în valoare absolută. Orişice copil născut după anul 2000, are 50% şanse de a deveni un centenar.

Nu numai atât: pe zi ce trece ne dirijăm din ce în ce mai repede înspre o societate de persoane în vârstă, dar fără bătrâni. Pentru că astăzi, cei din vârsta “a treia” au din ce în ce mai mult un comportament asemănător tinerilor. Şi mijloacele fizice şi materiale ale celor “în floarea vieţii” de ieri.

Atunci, de ce toţi aceşti “medici” şi cei care le cântă în strună ne ameninţă cu cele mai teribile boli, dacă mâncăm, bem şi facem alte câteva lucruri pe care morala tradiţională ne interzice să le numim în public? Cu alte cuvinte, ne interzic să trăim.

Oare scopul lor e să facă economii de bani Asigurărilor sociale? Ar dori să trăim fără nici o hibă şi să ne curăţăm dintr-un foc, ca să le fie mai ieftin?

Poate că prevăd o penurie de şampanie sau de ciocolată, drept pentru care doresc să ne obişnuim cu gândul de a ne lipsi de ele!

Atâtea alte supoziţii sunt posibile.

Însă mai important mi se pare, precum zicea doctorul din cartea lui Jerome K. Jerome, să nu ne umflăm capul cu lucruri care ne depăşesc. Şi să profităm zi cu zi de orşice posibilitate ce ni se oferă în această viaţă limitată în timp, dar plină de satisfacţii în toate domeniile.

Fără a uita însă avertismentul înscris în Franţa pe etichetele sticlelor de vin:
“Consommer avec modération”!

La Bastide Vieille, ianuarie 2008

SERVICE APRES VENTE

Pe 6/12/2007, o emisiune a televiziunii franceze, intitulată “Ce soir ou jamais”, a invitat vreo zece personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi artistice naţionale, toţi oameni trecuţi de 80 ani, pentru a descrie sentimentele “bătrânilor tineri”. Un comentariu mi s-a părut demn de a fi relevat, dincolo de isprăvile fiecăruia dintre participanţi: “Tragedia oamenilor vârstnici vine de la faptul că nu mor într-o societate cu aceleaşi reguli ca şi cea în care s-au născut.”

Această remarcă va fi din ce în ce mai valabilă în deceniile viitoare. Şi poate că, vârstnicii fiind din ce în ce mai numeroşi, regula se va inversa!

Cât despre fumători, ei au stârnit, cu siguranţă, o ură fără limite printre cei care ne conduc în lumea europeană de azi!

După Italia, acum un an, şi Franţa a decis că, dela 1 ianuarie 2008, fumatul este interzis în orişice local public, chiar şi în barurile de noapte, în cafenele (inclusiv cele cele care vând tutun) sau în interiorul restaurantelor. Nenumăraţi proprietari de restaurante, care speră să păstreze clientela fumătorilor, au decis să amenajeze terasele exterioare localurilor şi, profitând de iarna uşoară, să instaleze deasupra meselor radiatoare cu gaz ce permit să mănînci în aer liber şi deci să poţi fuma stând la masă. Parlamentarii europeni, care au descoperit acest subterfugiu pe care ei nu-l imaginaseră, au cerut Comisiei europene să stabilească un calendar de “retragere de pe piaţă a tuturor instalaţiilor de încălzire energetivore precum aparatele de încălzire utilizate în exterior”. Autorul acestui amendament este deputata britanică Fiona Hall. Totuşi, din păcate pentru ea, experţii climatologi consideră că economiile de energie astfel generate vor fi infinitezimale. Drept care autorităţile dela Bruxelles au amânat această decizie la calendele greceşti, considerând argumentul energatic cam trăznit.

Oare ei n-au înţeles că Fiona nu doreşte ca păcătosul să se îndrepte, ci să piară!

NOTE:

*…dont on ne sort jamais vivant!
Viaţa este o boală transmisă pe cale sexuală din care nu ieşi niciodată viu.

** “Dr. Knock”, de scriitorul francez Jules Romain

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *