Honneur aux forts, c’est la loi du sport, Vas-y petit c’est çà le rugby

File de jurnal

Narbonne, 30/07/2015

Halele Centrale sunt un loc inconturnabil la Narbonne.

După ce, timp de câteva secole, piaţa principală a oraşului se afla chiar în faţa Palatului arhiepiscopal, la sfârşitul secolului XIX devenise clar că această situaţie nu mai putea dura. Inghesuiala, condiţiile insalubre, dificultatea de a păstra curăţenia pieţii, impuneau deplasarea acestei activităţi într-un loc special amenajat în acest scop, dotat cu instalaţiile necesare unei activităţi de interes major pentru oraş.

Şi totuşi concepţia şi realizarea « Halelor Centrale » au durat treizeci de ani, între 1871 şi 1901.

In cele din urmă, pe 1 ianuarie 1901, halele sunt date în folosinţă negocianţilor şi, trei luni mai târziu, inaugurate în mod oficial. Ceea ce dă ocazia unei sărbători care a durat…cinci zile ! S-a cântat, dansat şi băut în noul local, încă vid, precum şi în barurile din vecinătate. Insă, de atunci, halele n-au mai fost închise nici măcar o zi !

Halele din Narbonne au fost realizate după standardele vremii, în fier forjat şi sticlă, la fel ca şi « Halele Baltard » din Paris, însă de către constructorul André GABELLE din Marsilia, primar şi initiator al operaţiei fiind Paul ROQUES. Este interesant să remarcăm că întreagul proiect s-a materializat în numai trei ani, iar că decretul municipal privind aducerea în concurs a locurilor de desfacere a avut loc pe 15 noiembrie 1900, iar pe 1 ianuarie 1901 halele îşi deschideau deja porţile în faţa publicului nerăbdător. Un exemplu de celeritate demn de urmat de edilii de azi !

In Halele Centrale din Narbonne îşi desfăşoară activitatea 70 de magazine de desfacere ale produselor alimentare: fructe şi legume, peşte, brânzeturi, vinuri şi « primeurs », reprezentând mai ales rezultatul muncii agricultorilor din regiune. De aceea poţi găsi aici nenumărate produse locale, uneori renumite numai în această zonă, cum ar fi mierea de Narbonne, vinul alb sec « Cuvée Morillon », « la tome de brebis » sau « Foie Gras mi-cuit »… produse repertoriate sub labelul « Sélection des Halles » uşor de recunoscut prin eticheta ce le distinge.

Faţada halelor şi un personaj pitoresc, într-o zi de match de rugby

Faţada halelor şi un personaj pitoresc, într-o zi de match de rugby

Insă halele nu sunt numai un simplu spaţiu de desfacere al produselor alimentare, ci şi un loc de convivialitate. Mai ales în zona în care întâlneşti mici restaurante, mai degabră baruri cu o ambianţă informală, unde poţi mânca şi bea « sur le pouce » şi unde se termină orişice sărbătorire populară din oraş.

Narbo banda 2 001_resizeDesigur că nu ultimii în ceea ce priveşte entuziasmul şi veselia sunt suporterii echipei de rugby din Narbonne.

Oraşul este reputat prin echipa sa de rugby, Racing Club, înfiinţată în 1907, care a jucat timp de 88 ani în Prima Ligă, începând din 1917. Echipa de rugby narboneză se mândreşte cu un palmares impresionant, în care poţi remarca două titluri de Campion al Franţei şi un record de nouă victorii în « Challenge Yves du Manoir ».

Chiar din 1908, echipa din Narbonne învinge pe cea din Perpignan, iar în 1912 « negri/portocalii » devin campionii Languedocului surclasând iar echipa din Perpignan. Este debutul challenge-ului regional între cele două echipe, care înflăcărează în fiecare an populaţiile locale.

De aceea, să asişti la « pregătirea psihologică » a întâlnirilor sau la « troisième mi-temps », sub acoperişul halelor, este un eveniment ce nu trebuie ratat cu nici un preţ, la Narbonne.

Am participat, în luna aprilie a acestui an, la acest eveniment local.

Narbo calçotade_resizeManifestaţia se intitula « Calçotade aux Halles » şi se derula în ziua derby-ului RCNM/UASP, începând de la ora 10h00, până la începutul matchului. Ea era o ocazie ideală pentru a cunoaşte folclorul şi obiceiurile culinare locale, pentru că, în plus de orchestrele tradiţionale ce străbat edificiul, ai posibilitatea să descoperi o specialitate catalană : « le calçot ». Este vorba de o specie de praz, cultivată exclusiv în regiunea Catalogne şi Roussillon, care se mănâncă primăvara, copt pe cărbuni şi însoţiţi de un sos tipic. Jăraticul obţinut serveşte, în continuare, la prăjitul cărnii, consumată, în general, într-un barbecue uriaş.

Nu vă voi spune cine a câştigat derby-ul, în acest an !

Cu atât mai mult cu cât, în momentul sărbătoririlor din Hale, matchul nu avusese încă loc.

Insă am fost impresionat de atmosfera de fraternitate sportivă ce domnea acolo. Printre participanţii ce arborau culorile celor două cluburi, puteai remarca chiar destul de mulţi care purtau şosete diferite pe cele două picioare :una narboneză şi cealaltă perpignaneză !

Insă la « tchatche », comentariile strigate din suflet într-un limbaj colorat, erau tot atât de vii de o parte şi de alta.

Mărturisesc că, observând cantităţile de vin, pastis, bere…îngurgitate de suporterii ambelor echipe, m-am întrebat dacă vor rezista în picioare până la sfârşitul matchului. Şi dacă vor mai avea suflul necesar pentru aşi încuraja echipa favorită !

Probabil însă că un lung antrenament în zilele precedente, le-a permis să reziste acestei încercări tradiţionale !

                                                                     *   *   *

Printre restaurantele/baruri din halele de la Narbonne, unul atrage în special atenţia, mai ales în zilele în care se sărbătoresc întâlnirile de rugby. Este vorba de restaurantul « Chez Bebelle », aflat chiar în inima halelor. De fapt, vorbim de două localuri, aflate faţă în faţă, la numai câţiva metri : barul « Chez Bebelle » şi măcelăria « Chez Bebelle » de peste drum.

Narbo chez-bebelle_resize

Familia Belzons, trei generaţii de « troisième ligne » în acţiune « Chez Bebelle »

La « Bebelle » operează o familie de rugbymani. Tatăl, André Belzons, adevăratul Bébelle, după porecla primită în anii ’70 când el juca alături de Spanghero, Viard, Quilis ca « troisième ligne », fiul, Gilles, şi nepotul, André, tot « troisième ligne » la rândul lor, însoţiţi de Johanna, care operează « la plancha » sau întreaga familie în caz de « coup de feu ».

Narbo soeurs 002_resizeInsă atracţia localului este asigurată de Gilles : comandând acţiunea ca un adevărat lider pe terenul de sport, el notează comenzile, le anunţă prin megafon măcelăriei de peste drum şi, când sunt bine împachetate, avertizat de sunetul unei trompete, le recepţionează pe calea aerului, ca pe un balon de rugby ! Spre admiraţia şi amuzamentul celor prezenţi, veniţi uneori special ca să-l vadă în acţiune. O adevărată vedetă locală !

Narbo Bebelle 001_resizeDacă treceţi prin Narbonne, la ora prânzului, nu ezitaţi să daţi o raită prin hale. Veţi fi uimiţi, nu numai de deexteritatea lui « Bébelle », dar şi de multitudinea culorilor, de varietatea produselor, de ambianţa amicală, într-un cadru neschimbat de mai bine de o sută de ani.

Cum cântau Les Frères Jacques, acum vreo 30 ani: «Vas-y petit c’est çà le rugby » !

Adrian Irvin ROZEI, Narbonne, iulie 2015

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *