Clorat de sodiu sau « glyphosate » ?

Le glyphosate, la molécule de base du Roundup, est toujours en sursis dans l’attente d’une nouvelle homologation européenne de 10 ans. En attendant, l’ONG anti-pesticides Générations futures a fait analyser 30 produits de consommation courante. Elle publie ses résultats jeudi 14 septembre : plus de la moitié des produits contiennent des traces de l’herbicide. 

C’est en partant du constat que le glyphosate était très rarement recherché dans nos aliments par les services de la répression des fraudes -car les analyses coûtent cher- que l’association a eu l’idée de vérifier par elle-même. Elle milite pour plus de contrôles car la substance a été classée comme cancérigène probable il y a deux ans par l’Organisation mondiale de la santé (OMS).

Des membres de Générations futures sont allés faire leurs courses dans deux supermarchés, à Paris et en Picardie. Ils ont acheté des paquets de lentilles, de pois cassés, des pâtes, des biscottes ou encore des céréales pour le petit-déjeuner.

Sur 30 échantillons analysés, 16 contenaient du glyphosate. Il y en a principalement dans les céréales (Muesli Alpen Swiss, Weetabix Original, Muesli Jordan Country crisp, Country store Kellogs, Granola flocons d’avoines grillés aux pommes Jordans, All Bran Fruit’n Fibre Kellogs) mais aussi dans les lentilles (Lentilles vertes Vivien Paille et Lentilles blondes Leader Price) et les pois chiches (Pois chiches St Eloi et Pois chiches Leader Price)…

Articolul publicat în ziarul « Le Figaro » datat 14/09/2017, poate fi citit în întregime aici.

*    *    *

Intre 1989 şi 1994, am fost « Chef produit » pentru cloratul de sodiu în primul grup industrial francez din acea vreme, « ELF Aquitaine ».

Printre utilizările acestui produs se număra şi dezerbarea. O utilizare foarte redusă, însă teribil de amuzantă pentru mine ! Ea mă punea în contact cu o lume complet diferită de cea în care se desfăşura grosul activităţii mele : agricultori, utilizatori independenţi, grădinari, căile ferate…ba chiar şi farmacişti.

Era singurul domeniu în care intram în contact cu un utilizator final, care de multe ori nu ezita să-mi scrie, eventual să-mi reproşeze sau să-mi mulţumească pentru calitatea produsului.

Consideram că este obligaţia mea să le răspund în scris individual şi personal.

In plus, aveam ocazia de a mă ocupa de domenii total străine producţiei industriale : ambalaj, publicitate, distribuţia prin magazine de larg consum etc. 

Poate de aceea acest produs, minuscul în termen de cifră de afaceri, mă pasiona şi mă interesa teribil. E drept că piaţa franceză era cea mai importantă din Europa, însă, în căutarea unor noi debuşeuri, am lansat studii de piaţă în toate ţările europene unde utilizarea lui era autorizată. Ba chiar, am şi pilotat construcţia unui atelier de ambalare a acestui produs şi am selecţionat distribuitorul lui în Franţa şi în Belgia. 

Până când, pe la începutul anilor ’90, a apărut un produs concurent : « Glyphosate » sub marca « Roundup ».

In acea vreme, era la modă să acuzi clorul de toate nenorocirile lumii !

Orişice produs ce conţinea acest element chimic trebuia suprimat, interzis, înfierat… Deci şi simpaticul meu clorat ! 

Degeaba am demonstrat că e vorba de un derivat natural, care dispare în natură, lăsând numai elemente deja existente. Toţi « specialiştii » erau împotriva lui. Cu atât mai mult cu cât glifozatul era, trebuie să recunosc, mai eficace şi oarecum mai ieftin. Insă, cu consecinţe nefaste pentru sol, natură, produsele alimentare…

Degeaba m-am luptat să creez la Bruxelles un comitet european de apărare şi punere în lumină a calităţilor cloratului. Şefilor mei nici nu le păsa : « C’est un combat d’arrière garde ! », spuneau ei. 

După ce am părăsit această activitate, la puţină vreme, utilizarea cloratului dezerbant a fost abandonată şi înlocuită prin glifozat. 

De câteva luni, a demarat o campanie europeană împotriva glifozatului. Ziarele, televiziunea, media internaţională nu mai încetează să anunţe, consumatorului şi publicului în general, cât de periculos este acest produs. Lucruri care, în mare, erau deja cunoscute acum 20 ani. 

Acum, se pune problema reînoirii autorizaţiei de utilizare al aceluiaş produs chimic pentru 10 ani, în întreaga Europă. Drept care, avem deptul la articole zilnice în toate organele de comunicare.

Nimeni nu se întreabă cum se va face dezerbarea în cazul când glifozatul va fi interzis ! Probabil cu târnăcopul şi lopata ! Nimeni nu vorbeşte de eventuala « reînviere » a cloratului. Toată informaţia e dirijată într-un singur sens : « trebuie să dispară ! »

Probabil că, la momentul potrivit, va apare un alt produs, mai rentabil, care-l va înlocui. Despre a cărui nocivitate nu se va vorbi… ca acum 20 ani, la lansarea glifozatului ! Ghici cine are interes la această schimbare ?

*    *    *

Mărturisesc că mi-e oroare să vorbesc despre subiecte în care nu am o experienţă personală. Pentru că nu am nicio încredere în teoriile anunţate cu surle şi trompete de presă, organisme mai mult sau mai puţin ştiinţifice, reviste « de specialitate » etc.

Pot vorbi ore în şir despre biodegradabilitatea maselor plastice, despre avantajele utilizării polietilenei faţă de hârtie, despre utilizarea cianurii în tratamentul minereurilor aurifere, despre fenomenul despăduririi, despre metodele de înalbire a hârtiei etc., etc.

In toate aceste domenii am lucrat între 5 şi 15 ani şi pot, deci, avea o părere personală. Nu ca majoritatea celor care au auzit despre aceste subiecte la televizor sau citind ziarul, şi care se luptă cu cuţitul în dinţi pentru teorii de principiu. Sau, cum spunea acum câteva zile, preşedintele organizaţiei « Europa Nostra* », Denis De Kergorlay, într-un articol care demonstra absurditatea  construcţiei unor noi eoliene, « par habitude, par idéologie et/ou par prévarication ».

Modificările de poziţie frecvente, după cum bate vântul, în aceste domenii, care se pretind « ecologice » şi care militează pentru « fericirea umanităţii », m-au convins că trebuie să analizăm cu multă atenţie consecinţele unor decizii intempestive şi să ne punem de două ori, mai degrabă decât una, întrebarea : « Cui îi folosesc aceste schimbări ? »

Adrian Irvin ROZEI

Paris, septembrie 2017

 —–

* Federaţia europeană a asociaţiilor de protecţie şi punere în valoare a  patrimoniului cultural

Service après vente

Poate special ca să-mi facă plăcere, ziarul « Le Monde », datat 17/06/2017*, exact ziua publicării articolului de mai sus, anunţă pe 6 coloane :

« Glyphosate : une expertise européenne biaisée »

Las fiecăruia dintre cititori plăcerea de a descoperi detaliile articolului de mai sus.

Relev numai indignarea responsabilului cu alimentaţia la « Greenpeace Europe »,  care se miră că « organizaţii guvernamentale prezintă analizele industriei ca şi cum ar fi fost făcute de ei ».

Deci nu numai jurnaliştii şi proprietarii industriilor pot fi influenţaţi ! Chiar şi membrii organizaţiilor guvernamentale !

Asta chiar că nu mi-o puteam imagina! LOL

* Ziarul “Le Monde” disponibil pe net începând de la ora 12h00 şi în chioşcurile de jurnale din Paris la ora 14h00, este datat…de a doua zi !

El apare în chioşcurile din provincie în ziua următoare, chiar şi în oraşele deservite în câteva ore de trenuri rapide, care au câteva curse zilnice pentru aceste destinaţii. Este deci un mister, pentru mine, de ce trebuie să aştepţi uneori mai bine de 12 ore, după ce ziarul a fost pus în vânzare la Paris, pentru a-l putea citi în provincie !

Incă odată : « Cui îi folosesc aceste întârzieri ? »

PS. Pe când mă ocupam cu această activitate, un membru al familiei mi-a oferit un « pot de pharmacie » pe care este înscris numele produsului meu.

Din acea zi, am început să caut peste tot prin lume vechile farmacii care expun astfel de recipiente.

Astăzi, am o întreagă colecţie de fotografii cu vase farmaceutice marcate : « Clorat de sodiu ». In nenumărate limbi !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *