Il pleut, il pleut « Berger »…

File de jurnal

Boulogne, 8/12/2017

 

…rentre tes blancs moutons ! 

Nu-mi amintesc cu exactitudine când am cumpărat prima mea « Lampă Berger » !

Era probabil prin 1988, când ne-am mutat într-un apartament mai mare, în care trebuiau « mobilaţi pereţii ». Cum era de culoare roşie cu flori aurii, am găsit, tot la un « brocanteur » şi tot pentru câţiva franci, un support stil « Louis XV », care se potrivea cu rama oglinzii lângă care am instalat-o, pe perete.

A rămas acolo liniştită vreo 20 ani, până când, la o vânzare de obiecte de ocazie din curtea noastră, am dat peste altă « Lampă Berger », din porţelan alb cu flori multicolore. Mai mult din joacă, am întrebat care-i preţul şi după o mică negociere, am luat-o pentru…2 Euro ! 

Mă întrebam ce voi face cu ea? Am aşezat-o lângă colega ei…şi am uitat-o acolo! 

E drept că aş fi dorit să şiu când au fost fabricate. Imi aduceam, vag, aminte că aveam în România un obiect similar. Nu era însă un subiect major. Credeam chiar că astfel de obiecte nu se mai fabrică demult ! 

Acum două zile, am descoperit că, în centrul commercial din Boulogne, a apărut un stand care propune, cu ocazia sărbătorilor, o gamă completă de “Lămpi Berger”, noi-nouţe, însoţite de parfumurile necesare funcţionării lor. 

Am vorbit cu fetiţele care vând acest produs de lux. Mi-au spus că, dacă revin cu imaginea lămpilor mele, îmi pot spune exact când şi unde au fost fabricate. Dar, mai ales, dacă nu sunt nişte copii banale.

 Se pare că, de-a lungul celor 120 ani de existenţă, nu numai că « Lămpile Berger » au cunoscut favorurile nenumăratelor personalităţi ale epocii lor, precum  Colette, Jean Cocteau sau Pablo Picasso, dar chiar au atras atenţia unor creatori renumiţi, precum  Émile Gallé sau René Lalique.. Ca urmare, au circulat şi multe falsuri. 

Drept care, azi m-am dus acolo cu fotografiile lămpilor mele. Vânzătoarele mi-au încredinţat imediat un ceaslov greu cu istoria şi imaginile lămpilor, decadă cu decadă şi fabricant cu fabricant. 

Foarte repede, am descoperit că lămpile mele datează din anii ’50 –’70.

Au deci…jumătate de veac de existenţă! 

Nu-mi mai rămâne decât să mă înscriu în asociaţia « Cercle des collectionneurs de Lampe Berger (CCLB) », creată încă din 1993.

Pentru că am aflat acum că sunt fericitul posesor al unor obiecte produse azi de o « Entreprise du patrimoine vivant  » ! 

Am de ales : ori le ascund la bancă într-un safe, ori le las să doarmă liniştite pe perete, cum o fac de zeci de ani. 

Cred că voi opta pentru a doua variantă !

 

                                                          Adrian Irvin ROZEI

                                                         Boulogne, decembrie 2017

Olé, olé… Béziers, Béziers!

File de jurnal

Câmpulung, 20/10/2017

 

Când am sosit la Câmpulung Muscel, aveam o problemă ! Nu prea gravă, dar… totuşi: unde voi lua masa de seară?

Noroc că Ion Cazaban, cunoscutul critic de teatru, m-a sunat şi mi-a spus : « La Câmpulung, trebuie să mergi la restaurantul care se află pe strada ce duce spre piaţă. Acolo… găseşti de toate ! » 

Am plecat în căutarea restaurantului indicat şi, foarte repede, l-am găsit.

Se află la numai câţiva paşi de Bărăţie, biserica unde poţi vedea piatra funerară a cavalierului “Laurencius de Longocampo”, instalată aici din anul 1300.

Restaurantul se numeşte « Select » şi propune clienţilor o varietate de feluri de mâncare uimitoare. 

Insă cea mai mare surpriză a fost când am descoperit un « asado de tira » à la roumaine.

« Asado de tira » este o specialitate tipic argentiniană. In această ţară, calitatea cărnii este atât de excepţională încât chiar şi muşchiul de pe coastele animalului, de preferinţă o vacă, este atât de gustos încât a devenit o « trufanda ». După cum îmi aminteam acum vreo doi ani : « … am adăugat faimosul « asado de tira », o manieră de a decupa coastele animalului care nu putea fi întâlnită pe atunci  decât în Argentina. Și care, acolo, dădea o carne cu un gust divin, fără egal în lume ! » 

Am mai întâlnit această specialitate în Spania, dar tot într-un restaurant argentinian. 

Insă la Câmpulung era vorba de… « Coaste de viţel de lapte cu chips-uri de cartofi şi salată coleslaw ». 

Nu contează ! L-am comandat şi… n-am fost decepţionat. 

Insă, mai întâi, m-am plimbat prin restaurant, uitându-mă la decoraţia pestriţă de pe pereţi. Am descoperit, astfel, cărţi postale, afişe, fotografii din Spania, Cehia, Portugalia, Grecia… şi din multe alte ţări din lumea mare. Desigur că imaginile din Paris erau la loc de cinste. 

Când proprietara localului a sosit la masa mea şi m-a întrebat despre calitatea mâncării şi a « decorului », i-am răspuns : « Totul e impecabil… cu un mic bemol. Nu văd pe pereţi nicio imagine… din Languedoc ! » Am dreptul să fiu şovin, nu-i aşa ? 

Cum ea mi-a răspuns că nu au avut ocazia de a trece prin zona noastră, am invitat-o la Béziers. Dar, mai apoi, i-am propus să-i trimit un afiş din oraşul meu de adopţie… cu condiţia să-l instaleze pe zidul restaurantului ! Am notat răspunsul afirmativ. 

După numai două săptămâni, întors la Béziers, am selecţionat afişul cel mai reprezentativ pentru oraşul nostru şi… l-am trimis prin poştă. După numai câteva zile, am primit răspunsul de la Câmpulung : afişul trimis a ajuns cu bine ! 

Spre marea mea surpriză şi satisfacţie, după alte două zile, am primit un nou mesaj, conţinând imaginile alăturate.

Afişul din Béziers a fost deja instalat în restaurantul « Select ». 

Ştiam că localnicii de la Câmpulung sunt rapizi. Insă chiar aşa ! 

In tot cazul, când voi reveni la Câmpulung, mă voi simţi… ca acasă!

 

                                         Adrian Irvin ROZEI

                                       Boulogne, noiembrie 2017

Clorat de sodiu sau « glyphosate » ?

Le glyphosate, la molécule de base du Roundup, est toujours en sursis dans l’attente d’une nouvelle homologation européenne de 10 ans. En attendant, l’ONG anti-pesticides Générations futures a fait analyser 30 produits de consommation courante. Elle publie ses résultats jeudi 14 septembre : plus de la moitié des produits contiennent des traces de l’herbicide. 

C’est en partant du constat que le glyphosate était très rarement recherché dans nos aliments par les services de la répression des fraudes -car les analyses coûtent cher- que l’association a eu l’idée de vérifier par elle-même. Elle milite pour plus de contrôles car la substance a été classée comme cancérigène probable il y a deux ans par l’Organisation mondiale de la santé (OMS).

Des membres de Générations futures sont allés faire leurs courses dans deux supermarchés, à Paris et en Picardie. Ils ont acheté des paquets de lentilles, de pois cassés, des pâtes, des biscottes ou encore des céréales pour le petit-déjeuner.

Sur 30 échantillons analysés, 16 contenaient du glyphosate. Il y en a principalement dans les céréales (Muesli Alpen Swiss, Weetabix Original, Muesli Jordan Country crisp, Country store Kellogs, Granola flocons d’avoines grillés aux pommes Jordans, All Bran Fruit’n Fibre Kellogs) mais aussi dans les lentilles (Lentilles vertes Vivien Paille et Lentilles blondes Leader Price) et les pois chiches (Pois chiches St Eloi et Pois chiches Leader Price)… Continue reading

L’abricot de la marchande!

Castres, 20/07/2017

L’as tu vu?
Oui j’l’ai vu
L’abricot de la marchande
L’as tu vu
Oui j’l’ai vu
Son petit abricot fendu

Il est tout rose
Il est tout blanc
L’abricot de la marchande

Il est tout rose
Il est tout blanc
Il est fendu par devant !

Quand je suis arrivé au marché de Castres, j’ai remarqué tout de suite un étalage où l’on vendait de très gros abricots, roses et charnus. La marchande, une très mignonne jeune fille, m’a proposé, tout de suite, de goûter à son abricot !

J’étais gêné ! Comment faire ça en public ?

Et puis, elle m’a suggéré aussi de croquer la pomme !

Là, je n’aurais pas pu résister !

Mais, juste à ce moment, est apparu sa mère qui m’a expliqué qu’il fallait d’abord payer.

Il se passe des choses étranges sur le marché de Castres ! 

Adrian Irvin ROZEI

Vu sur « l’Horizon »

Las Palmas de Gran Canarias, 4/03/2017 

Je ne savais pas que les W.C. sont faits que pour jeter le papier hygiénique ! C’est ce qui est écrit dans la cabine de mon bateau de croisière, circulant entre les Canaries et les Caraïbes. 

Pourtant, un de mes amis avait affiché dans les toilettes de sa maison de campagne, un jour où il recevait des amis: 

« Please don’t throw in the W.C. anything that has not been eaten first. »

Ou, en français: 

« Prière de ne rien jeter dans les toilettes si cela n’a pas été mangé d’abord. » 

Mais, peut-être que la direction du bateau considère que nous devons manger le papier hygiénique ! Cela voudrait dire que les repas proposés sont si légers qu’on est obligé d’ajouter de tels compléments.

Ou, peut-être que c’est le médecin du bateau qui considère qu’ainsi on arrivera enfin à la dose de fibres quotidiennes nécessaires? 

Ce dilemme vaut la peine qu’on se penche dessus! 

Adrian ROZEI

Las Palmas, Mars 2017

 

Nu sunt « tendance » !

De ani de zile mă amuz urmărind excesele modei, din ce în ce mai trăznite !

In ultima vreme, admir fetiţele care ies pe stradă cu botfori cu « platouri » sau cu cizme cu blăniţă, când afară sunt 28°C.

Şi mai frumoşi sunt jeans-ii cu găuri sau zdrenţuiţi de li se văd genunchii.

Uneori, ca să mă amuz, le întreb cu un surâs naiv : « Tatăl dumitale e atât de sărac încât a  trebuit să-ţi iei pantalonii din lada de gunoi ? »

Interlocutoarea mea mă priveşte cu ochii cât cepele şi probabil că îşi spune : « Numai dac-ai şti Dumneata cât m-au costat ! »

Acum câtăva vreme, un amic mi-a spus : « Vei vedea ! Când va deveni « tendance », ele vor ieşi pe stradă cu păsărica la soare ! »

Mă gândeam : « Ei ! Nici chiar aşa ! »

Până când am văzut la Sevilia afişul de mai jos:

Păcat că nu eram la Sevilia pe 8 martie. Aş fi vrut să văd, în Plaza Nueva, cine e « tendance » şi cine nu !

Adrian Irvin ROZEI

Sevilia, martie 2017

Surprizele Panteonului portughez…

Desi am vizitat Lisabona de mai bine de zece ori, incepand din 1972, n-am fost niciodata în Panteonul lor.

E un loc straniu! Cred cà e singurul Panteon din lume unde se afla…un fotbalist! Care a sosit aici… cu pantofii cu crampoane marca « Puma », pe care-i purta pe terenul de futbol !

De Eusébio, pentru cà el este eroul national despre care e vorba, îmi amintesc foarte bine.

In 1966, a fost ora lui de glorie: a marcat cele mai multe goluri in Campionatul mondial. Desi atunci juca si Pelé, iar brazilienii au castigat chiar cupa « Jules Rimet ».

Intr-un merci fara importantza, Pelé nu juca. In jurul meu, toti erau excitati: « Joaca fara Pelé! »

Eu, care remarcasem deja futilitatea acestei « activitatzi », îi luam peste picior spunând mirat: « Joaca fara piele? Au rupt-o si de pe jucatori, nu numai de pe noi! »

Tot in Panteonul portughez se aflà si un (mai bine zis « o »!) erou national pe care l-am cunoscut personal: Amalia Rodriguez!

Era intr-un avion de la Lisabona la Salvador de Bahia, în 1981. Am vorbit cu ea cateva cuvinte. Eram amandoi în « classe affaires ». 

Pe urma, am descoperit cà locuiam în acelasi hôtel. A doua zi, m-am dus la concertul ei. 

Poate cà, într-o zi, îl voi vedea si pe Aznavour sau Moustaki in Panteonul din Paris.

Numai cà, in Franţa, pânà se decid, trec vreo 150 ani! 

Cel mai curios este însà cà mai toate cenotafurile personajelor ilustre…sunt goale. Pentru cà ele sunt inmormântate de sute de ani în alte locuri sau… nici nu se ştie unde. 

Totusi, cei aflaţi prin apropiere, probabil cà iau acest loc drept o « résidence secondaire », unde vin din când în când.

Am avut marea şansà de a mà afla în Panteon drept în momentul când marele poet Luis de Camoes ieşea printr-o trapà discretà din spatele cenotafului. 

Puteţi verifica în fotografia ataşatà cà el poartà tenişi marca « Nike ».

Sau poate cà era sponsorizat de aceastà firmà specializatà în material sportiv ? 

Adrian Irvin ROZEI

Lisabona, martie 2017

Vu à Boulogne…

Il paraît que le Général de Gaulle a dit : « Les Français sont des veaux ! »      

Mais d’ici jusqu’à vendre leur foie au kilo !      

Enfin ! S’il est vraiment frais, 39, 90 € le Kg, ce n’est pas trop cher !                                    

Adrian Irvin ROZEI

Boulogne, février 2017

C’est quoi une « demi-jambe » ?

Pendant quelques dizaines d’années, quand je travaillais à « La Défense », j’avais l’habitude de déjeuner presque tous les jours avec mes anciennes assistantes, secrétaires, collègues de bureau… Qui s’appelaient Aline, Carmelle, Marie-Mag, Edith…

Comme disait ma « patronne », Sophie, « les ex d’Adrian » !

Après le repas, elles m’entraînaient souvent pour faire leurs emplettes au Centre Commercial « Les Quatre Temps » où elles allaient chez Sephora, chez Marionnaud et dans les salons de maquillage ou de beauté.

Je ne peux pas dire que ces courses m’amusaient tous les jours. Alors, je prenais mon pied en posant des questions incongrues et inattendues.

J’avais remarqué que dans les salons d’esthétique on proposait un prix spécial pour « l’épilation demi-jambes ». Avec l’air le plus sérieux possible, je demandais : « Demi-jambe extérieure ou intérieure ? »

Quand la vendeuse me regardait avec des yeux exorbités, j’ajoutais :

« De toute façon, personne ne voit la demi-jambe intérieure. Alors, pourquoi dépenser le double ? » Et quelquefois, j’insistais : « Est-ce que pour un unijambiste on peut regrouper les deux forfaits ? »

Ma compagne du moment, rouge jusqu’au bout des cheveux,  me susurrait à l’oreille discrètement : « Arrête, Adrian ! »

Ou, comme on dit maintenant, «on va se payer la honte » !

                                                           *   *   *

Aujourd’hui, je suis passé devant un salon d’esthétique à Boulogne où on proposait une « épilation demi-jambes » à 3,90 €.

J’ai eu très envie d’entrer et poser la même question idiote.

Mais, tout ça n’a plus aucun charme.

Mes « ex » ne sont plus avec moi !

 

                                                                       Adrian Irvin ROZEI

                                                                      Boulogne, février 2017

Aux Champs-Élysées

Je m’baladais sur l’avenue le cœur ouvert à l’inconnu
J’avais envie de dire bonjour à n’importe qui…

Pe 30/12, “les Champs” se pregàteau de sàrbàtoare:

-la “Vuitton” vreo 50 persoane fàceau coadà pentru ultimele cumpàràturi
-“Cartier” era decorat cu pantera, exact ca la New York, dar în altà culoare
-“Fouquet’s” afișa meniul de Revelion
-Anne Hidalgo invita parizienii la sàrbàtoare

Numai Arcul de Triumf nu era luminat! Probabil cà doreau sà pàstreze secretul temei alese pentru 31/12.

Pe care toatà lumea o știa: “Paris 2024”!

Marile hoteluri erau în plinà agitație.

La Plaza, în mod straniu, a dispàrut culoarea fetiș (roșu), înlocuità cu alb!

Numai doi ursuleți-mascotà roșii au scàpat de la foc!

La Prince de Galles, nimic special: doar sfera aurie bine luminatà.

Ca de obicei, Georges V are decorația cea mai originalà.

Numai cà cerbii roșii au devenit aurii, iar familia de pinguini a fost exilatà în curte, la ràcoare.

De aceea, au devenit albaștri…de frig!

Voi reveni, sà vàd cum au rezistat!