Beți, càci càpitanu-i mort…

Constanța 21/05/2015

…si-i aduce dracu’n port !

Heilahoo !

Ani de zile am visat sa pot mânca in vechiul port din Constanta ! Si imi spuneam ca este un loc ideal pentru un restaurant sau o cafenea « à la turca », pe malul apei, dar protejat de briza marinà, cu vederea spre faleza sau spre digul aparat de furia màrii de « stabilopozii » prietenului meu, Petre Covacef, supranumit « Petricà Stabilopodul ».

Numai ca in port nu exista decat un restaurant, o constructie din beton, mostenire a « Epocii de Aur », originala ca forma, dar fara niciun « șarm », semanand mai degraba cu un acvarium.

Ei bine, asta seara, odata ajuns pe faleza, am avut un șoc ! Nu mai putzin de 18 restaurante se aliniau de-a lungul malului ! Toate in acelasi stil : constructii de lemn « ecologice », cu terase spre apa, cu un « deck » tot de lemn, cu adevarate ziduri de sticla panoramice, care se deschid sau se inchid, in functie de briza màrii, cu fotolii confortabile, inconjurand mese simple, dar functionale. Bine inteles ca specificul restaurantelor este diferit, dar majoritatea mizeaza pe produsul « peste local », desi poti gasi si pizzerii sau café-baruri.

Insa ceea ce m-a uimit si mai mult era ca majoritatea propuneau clientului…midii !

Marturisesc ca sunt un fanatic al fructelor de mare si, in special, al midiilor ! Ani de zile, in decada ’70, ma duceam la Bruxelles special ca sa mananc in celebrul restaurant « Léon de Bruxelles », pe faimoasa « rue des Petits Bouchers », unde specialitatea casei sunt midiile sub toate formele posibile si imaginabile, insotite de specialitatea culinara belgiana : « des frittes à volonté » !

Cu timpul, n-am mai avut nevoie sa alerg la Bruxelles (sau la Ostende sau la De Panne…), pentru ca « Léon » a deschis succursale in nenumarate orase din Franta si in multe alte locuri din lume. Daca-mi amintesc bine publicitatea lor, numai in restaurantul « Chez Léon » din Bruxelles se consuma o tona de midii in fiecare zi ! De unde o organizatie cu o logistica impecabila pentru a putea satisface cererea tuturor filialelor din Belgia si din strainatate, in conditii de higiena ireprosabila, cu atat mai mult cu cat e vorba de un produs extrem de sensibil, care risca sa produca intoxicatii grave.

Insa in Romania n-am vazut niciodata aceasta specialitate. Si nu este greu s-o remarci, pentru ca in diferite zone maritime din Olanda, Belgia, Portugalia sau Franta crescatoriile de scoici acopera zeci de hectare, nu departe de tarmul marii, de obicei in regiuni protejate de curentii maritimi, de vant sau maree si de eventuale variatii importante de temperatura. Adica exact contrariul conditiilor din Marea Neagra !

M-am interesat deci de provenienta midiilor servite la Constanta, inainte de a le consuma, si am descoperit ca : Este vorba de scoici proaspete, care sunt mult mai gustoase decât cele congelate. Ne aprovizionăm de la un producător de la Agigea, sunt midii din acvacultură marină.”

Mai apoi am aflat ca: În spațiul marin(din Romania n.n.) funcționează în prezent, doar o societate privată (SC Maricultura Ltd.), având ca obiect creșterea midiilor Mytillus galloprovincialis în apa Mării Negre, care este situată în partea de sud a municipiului Constanța. Eforturi similare au fost efectuate de aceeași firmă pentru tehnologia de reproducere a stridiei japoneze, Crassostrea gigas, acomodată și cultivată offshore.

Recunosc ca am apreciat foarte mult « les moules marinière » servite in vechiul port ! Erau de o dimensiune rezonabila, spre deosebire de cele servite in multe restaurante din Franta, prea mici dupa gustul meu. Si traditionalii cartofi prajiti, pe care as fi putut sa-i comand separat, nu mi-au lipsit.

*   *   *

Dupa aceasta prima experienta foarte pozitiva, am incercat sa o reinoiesc la Bucuresti, convins ca midiile au devenit un produs de fabricatie curenta in Romania. L-am intrebat pe ospatar care era provenienta scoicilor propuse in meniu. A baiguit ceva ininteligibil, insa cand a adus ceaunul, am recunoscut imediat ca era vorba de midii congelate, aduse probabil din Turcia.

Care n-aveau nimic in comun cu cele de la Constanta !

One thought on “Beți, càci càpitanu-i mort…

  1. Subscriu la cele de mai sus referitor la midiile belgiene. In cazul meu, intalnirea cu un astfel de pranz delectabil – moulles frittes, des frittes a volonte si o bere locala (microberarie) a fost la un restaurant din Mechelen (Malines). Chapeau!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *