„Adieu a l’Orient Express”

Călătorul grăbit de la inceputul mileniului III, care dupa ce si-a luat micul dejun la Paris poate lua masa de pranz la Istambul, multumita avionului care l-a transportat pe o distanta de mai bine de 2000 de km in mai putin de trei ore, considera probabil cu dispret voiajul de aproape cinci zile necesar pentru a acoperi aceeasi distanta la sfarsitul secolului XIX.

Si totusi trenul cu numele mitic de “Orient Express”, care traverseaza sapte tari intre Paris si Istambul, a reusit sa supravietuiasca timp de 120, in ciuda celor doua razboaie mondiale, a nenumaratelor schimbari de frontiere si a cortinei de fier care a taiat in doua continentul european aproape cincizeci de ani.

Mai mult decat atat, astazi, acest tren reprezinta un dublu simbol: pe deoparte imaginea unei lumi disparute, unde ”tout n’est que beauté, luxe, calme et volupté” si pe de alta parte legatura intre Orient si Occident, adevarat cordon ombilical al Europei, amintirea unor vise ascunse in subconstientul nostru, care incepe cu cruciadele si se termina cu romanele Agathei Christie.

E drept ca inca de la creare, “Orient Expres”-ul a fost conceput ca o lume aparte, un fel de nava extraterestra, care trebuia sa traverseze Europa in conditii de igiena si comfort nemaintalnite, permitand calatorilor sa admire peisajul si lumea inconjuratoare, am fi tentati sa spunem “ca la cinema” daca debutul celei de a saptea arte nu s-ar fi produs vreo cincisprezece ani mai tarziu.

Nascut in Belgia, la Liege in 1845, inginerul de mine Georges Nagelmackers, a voiajat mult in anii ’60 in America, descoperind latura practica, daca nu si foarte “morala” a vagoanelor de dormit PULLMAN care traversau continentul american, compuse din 11 nise cu doua paturi, fiecare separate de restul vagonului printr-o simpla perdea, care se deschidea la fiecare miscare brusca a trenului. Aceasta dispozitie socheaza de altfel o doamna venita din Anglia, dar pare normala americanilor, cunoscuti pe de alta parte pentru simtul lor puritan.

Este drept ca latura practica este impinsa la extrem: in fiecare vagon incalzit este instalat un “water-closet” si un cabinet cu toate ustensilele necesare pentru toaleta de dimineata.

Intors in Euopa, Nagelmackers publica in 1870 o prima brosura intitulata “Proiect de instalare a wagons-lits pe caile ferate ale continentului”. Este punctul de plecare a unei aventuri economice si umane care continua pana astazi.

In practica, au trebuit sa treaca inca treisprezece ani pana la voiajul inaugural al trenului ce se va chema “Orient Express” si care era conceput ca sa lege capitala Frantei de capitala Imperiului Otoman. Intre timp au trebut depasite nenumarate obstacole, atat materiale (conceptia unui model de vagon adaptat conditiilor europene, unificarea modului de transport pe diferite retele nationale, concurenta vagoanelor PULLMAN, care se instalasera in Anglia si Italia, etc), cat si psihlogice (instalarea cabinetelor de toaleta, a vagoanelor restaurant sau a vagoanelor bucatarie).

In fine Nagelmackers reuseste la inceputul anilor ’80 sa semneze un acord cu administratia Franceza, care prevedea “se vor crea de la Avricourt pana la Giurgiu trenuri rapide speciale, compuse dintr-un material de lux, destinate dezvoltarii relatiilor directe intre Paris si Constantinopol, pe drumul Strasburg, Viena, Bucuresti, Varna”.

Acordul este semnat de societatea condusa de Georges Nagelmarckers “La Compagnie des Wagons-lits”, care creeaza “Le Train Express d’Orient”, cunoscut in continuare sub numele de “Orient Express”.

Voiajul inaugural, ramas in istoria cailor ferate europene ca un moment de neuitat, este prevazut sa inceapa pe 4 octombrie 1883. Desi conceput ca o legatura directa Paris-Constantinopol, primul voiaj este obligat sa se opreasca la malul Dunarii, pentu ca autorizatia necesara ultimului tronson nu a fost obtinuta. In schimb calatorii au petrecut o zi intreaga in Romania la invitatia regelui Carol I, unde viziteaza Castelul Peles si unde Carmen Syva insista pentru a le citi ea insasi cateva din poemele sale. Dupa ce traverseaza Dunarea la Giurgiu, calatorii continua cu un tren local pana la Varna si mai departe pe mare pana la Istambul, unde ajung dupa 15 ore.

Toate aceste peripetii, prea numeroase pentru a fi povestite in detaliu, fac sa dureze intreaga calatorie dus-intors douasprezece zile.

De altfel, pentru acest voiaj inaugural cei 24 de alesi ai soartei au fost invitati in mod discret sa prevada cate un revolver… pentru etapa de traversare a Peninsulei Balcanice. Si din aceleasi motive de securitate, nici o doamna nu a participat la calatorie. Prevedere judicioasa, pentru ca in 1891, trenul a fost ataccat de banditi in Tracia, la vreo 120 km de Constantinopol.

Intre timp insa, incepand din 1889, o linie directa care ocolea Romania prin Serbia si Bulgaria, reunea Parisul si Istambulul in 67 ore si 16 minute pentru 3183 km.

O ramura a “Orient Express”-ului continua insa sa traverseze Romania pana la Bucuresti, de doua ori pe saptamana, ba chiar Serviciile Maritime Romane organizeaza transportul calatorilor intre Constanta si Constantinopol pe celebrul vapor alb numit “Carol I”.

Legatura Paris-Constantinopol devine la moda si personaje politice, artistice si mondene din ce in ce mai numeroase voiajeaza cu “Orient Express”-ul. Amintim printre altii pe Pierre Loti, care in drum spre Constantinopol in 1887 se opreste o saptamana la Castelul Peles, invitat de regina Elisabeta. De altfel, Perre Loti avea legaturi literare stranse cu Carmen Sylva, careia i-a tradus “littéralment” din romana in franceza cateva poeme, si cu care s-a reintalnit la Bucuresti in 1890 si la Venetia in 1891 in timpul exilului reginei, datorat scandalului izbucnit in urma relatiilor pricipelui mostenitor cu Hélene Vacarescu. Pierre Loti a descris de altfel in 1893 intalnirile sale cu Carmen Sylva in cartea intitulata “L’Exilée”.

Alt personaj literar celebru, Paul Morand, descrie cu nostalgie la inceputul anilor ’60 atmosfera trenului legendar la inceputul secolului XX intr-o schita din cartrea “Le Voyage”, intitulata “Adieu à l’Orient Express”.

Intre alte comentarii savuroase, Paul Morand il citeaza pe Antoine Bibescu, care spunea, nu fara o oarecare mandrie: “Orient Express-ul ma traverseaza in trei sferturi de ora”, referindu-se la dimesiunile impresionante ale proprietatilor lui.

Sau legenda boierului bucurestean care dupa o noapte petrecuta la un joc de carti cu succes, nestiind cum sa scape de parazitii care il inconjurau, inchiria un vagon de tren cu destinatia Paris, unde ii abandona in scurta vreme pe trotuar, fara un ban in buzunare.

Sau povestea printului Ferdinand al Bulgariei, care a voiajat ascuns in toaleta trenului de la Viena la Sofia, ca sa poata forta decizia Europei, o data ajuns in capitala noului sau regat. S-ar putea de altfel, ca aceasta frustare ascunsa sa-l fi determinat cativa ani mai tarziu sa considere “Orient Express-ul” ca jucaria sa personala. La trecerea trenului prin Bulgaria, Ferdinand il astepta la frontiera si imbracat intr-o salopeta alba impecabila, croita la Paris se instala intre sofer si mecanic pe locomotiva si incepea sa actioneze manetele si fluierul.

Calatorii si personalul aprecieaza mai putin aceasta gluma, cand trenul incepe sa alerge cu viteza excesiva, iar vacile fugeau speriate de monstrul de metal dezlantuit. Dupa lungi negocieri intre Cabinetul Regelui si Compania feroviara se ajunge la un acord, prin care Majestatea sa renunta sa mai conduca trenul, dar in schimb are dreptul de a-si atasa vagonul personal la convoi, de cate ori va dori. In semn de recunostinta, Georges Nagelmackers este decorat de “Tarul tuturor Bulgarilor”!

Alt personaj ilustru al literelor europene, Anna de Noailles, nascuta “de Brancovan”, a lasat o imagine foarte controversata in privinta relatiilor cu Romania, insa tot legata de o calatorie in tren. Se pare ca singura amintire pe care i-a lasat-o traversarea Romaniei in tren in drum spre Constantiopol a fost … o teribila durere de cap!

In perioada interbelica “Orient Express-ul” este prin excelenta legatura “chic” intre Europa de est si cea de vest. Calitatea transportului, comfortul, specialitatile gastronomice fac reputatia serviciului feroviar al companiei “Wagon-Lits”. Punctualitatea trenului este legendara. Totusi, chiar si cea mai perfecta organizatia umana este tributara capriciilor naturii. In februarie 1929, o furtuna de zapada dezlantuita in Tracia Orientala, la 130 km de Istambul, blocheaza trenul in plin camp. Temperatura atinge –25°C, troenele de zapada inconjoara trenul. Rezervele de carbune descresc si cele de mancare incep sa dispara. Intr-un moment de calm al elementelor dezlantuite, doi calatori decid sa-si scoata pustile si sa plece la vanatoare. Dupa o asteptare infigurata – la propriu si la figurat – vanatorii se intorc … cu un lup impuscat, probabil si el mort de foame. Astfel apare in premiera in lista de bucate a trenului “fileul de lup à la turque”!

Dupa patru zile de asteptare, apare locomotiva “chasse neige”, care remorcheaza trenul blocat de zapada, ajungand in gara Istanbul cu o intarziere de cinci zile si un voiaj care a durat in total 12 zile.

Aceasta aventura exceptionala a fost punctul de plecare al romanului “La crime de l’Orient Express” scris de Agatha Christie, ea insasi pasagera a celebrului tren in anii ’30. Patruzeci si cinci de ani dupa aventura initiala, romanul Agathei Christie a dat nastere scenariului de film cu acelasi nume, turnat de Sydney Lumet. Unul dintre personajele principale este interpretat de Lauren Becall, actrita americana a carei bunica este originara de pe malurile Dunarii.

Din aceasta epoca interbelica dateaza legenda care povesteste ca regulamentul trenului impune ca, in timpul trecerii intre doua sate din Romania, perdelele ferestrelor trenului sa fie lasate in jos. Motivul acestei decizii era ascuns cu grija de responsabili si cunoscut numai de seful de tren. Se pare ca, cu catava vreme inainte, un milionar care se uita plictisit pe fereastra compartimentului, a remarcat o fata din sat care isi facea nevoile langa taluzul caii ferate. Impresionat de frumusetea crupei expuse privirilor, milionarul trist a tras semnalul de alarma, a oprit trenul, a coborat si a doua zi tanara sateanca i-a devenit sotie.

De atunci fetele din sat veneau in fiecare zi la trecerea trenului si incercau sa-si gaseasca un sot milionar prin aceleasi mijloace! Probabil ca directia companiei nu ar fi avut nimic impotriva acestui obicei, daca n-ar fi riscat sa opreasca prea des trenul in plin camp. De aceea s-a decis sa se traga perdelele in ciuda manifestarilor de protest a domnilor calatori!

° ° °

Dupa cel de al doilea Razboi Mondial, datorita “Cortinei de fier” care a separat cele doua jumatati ale Europei, “Orient Express”-ul isi pierde incet-incet maretia si calitatea. In loc de “tenul milionarilor” devine “trenul refugiatilor”!

Chiar daca ramura Paris-Bucuresti isi va continua activitatea fara intrerupere, axa principala Paris-Istambul a fost oprita in mod oficial pe 19 mai 1977. Ultima plecare este prevazata la ora 23:56 din Paris, Gare de Lyon. Pentru acest final istoric biletele s-au vandut cu anticipare, calatorii sunt insotiti de fanfare improvizate, dopurile sticleror de sampanie pocnesc cu un sunet sec ….si la ora prevazuta trenul nu se misca din loc!

Ce s-a intamplat? Din cauza intarzierii trenului in provenienta din Calais, plecarea ultimei curse prevazute a “Orient Express”-ului a fost intarziata cu 17 minute. Deci a plecat cu o zi mai tarziu, pe 20 mai 1977!

° ° °

Povestea aceasta ar fi prea trista daca s-ar termina aici. Fara sa mai vorbim de licitatia istorica cu obiecte din tren de pe 8 Octombrie 1977 in prezenta printesei Grace de Monaco, de nenumaratele reconstituiri ale vagoanelor utilizate pentru turnajul diferitelor filme de epoca, trebuie sa amintim incercarea de a reinvia incepand din 1981, in mod periodic cateva din treseele traditionale sub numele de “Venice- Simplon Orient Express”.

De fapt, trenul 263, care pleaca in continuare din Paris Gare de l’Est si se opreste la Bucuresti in Gara de Nord, poarta numele oficial de “Orient Express”. Chiar daca nu are nici confortul nici prestigiul celui de acum 100 de ani, el are cel putin meritul de a exista.

In schimb, pe data de 1 septembrie 2001, pentru al patrulea an consecutiv “Venice-Orient Express” va pleca din Paris Gare de l’Est pentru un voiaj de sase zile pe traseul original Paris-Budapesta-Bucuresti-Istambul. Sunt prevazute bineinteles oprirea la Sinaia si vizita castelului Peles, precum si un tur de o zi prin Bucuresti. Bineinteles ca acest voiaj nu este rezervat milionarilor. Dar cei care vor sa participe trebuie sa prevada totusi un minimum de 30.000 FF sau 90 milioane lei!

Adrian Irvin Rozei, Paris, mai 2001

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *