Tout ce qui brille n’est pas or!

Feuilles de journal
Rome, 30/09/2019

 

Plus d’une fois, ces derniers temps, dans des restaurants de tout genre, au moment délicat où il faut payer l’addition, on m’a posé la question :

« En cash ou par carte ? »

Alors, avec l’air le plus sérieux possible, je réponds : « Pas du tout ! Avec des dents en or ! »

Le plus souvent, le serveur me regarde avec des yeux exorbités et ne comprend pas ou fait semblant de ne pas comprendre ! 

En fonction de sa réaction, bête ou futée, je continue : « Il doit bien y avoir un bon stomatologue dans votre quartier ! J’ai une molaire recouverte d’or qui me fait mal et j’aimerais beaucoup m’en débarrasser ! »

A ce stade, je laisse mon interlocuteur reprendre son souffle et, s’il n’a pas compris la blague (de bas niveau !), je continue : « Vous savez ? L’or vient de monter méchamment ! Vous allez faire une très bonne affaire ! » 

C’est à ce moment là que je constate, enfin, à qui j’ai à faire ! Et c’est ça qui m’amuse ! Les réactions sont souvent humoristiques, quelquefois bêtes, voire même agressives. C’est encore, une fois de plus, l’occasion de jauger le monde qui nous entoure. 

Maintenant, je me trouve dans un restaurant chic de Rome, près du Corso. Avant même d’arriver au moment fatidique où l’on me pose la question mentionnée plus haut, je découvre une revue que je ne connais pas : « Campo de’ fiori ». Il s’agit de la revue  mensuelle d’«Arte, Cultura, Spettacolo ed Attualita edito dall’Associazione Academia Internazionale D’Italia » à Civita Castellana. 

A la page 22, je tombe sur un long texte illustré, intitulé : Continue reading

Scrisoare deschisă către un văr din Haifa

Cher cousin,

Anul trecut, când ne-am întâlnit la Nîmes, în sudul Franţei, timpul de care dispuneai era prea scurt ca să putem vizita toate monumentele şi muzeele acestui oraş reputat pentru istoria sa bimilenară.

Am trecut în viteză prin faţa Arenelor, « Muzeului Romanităţii », la « Maison Carrée », le « Carré d’Art »…

Câte locuri poţi vizita în numai 4 ore ? 

Astăzi, am revenit, tot pentru 4 ore, între două trenuri, la Nîmes.

Am împărţit acest laps de timp între două activităţi : cea gastronomică şi cea culturală. Ca să fiu sincer, cea gastronomică mi-a ocupat 2 ore şi jumătate, iar cea culturală… doar o oră şi jumătate ! 

De fapt, scopul vizitei mele era vizita expoziţiei « Pompéi, un récit oublié », în cadrul Muzeului Romanităţii.

Intre 6 aprilie şi 6 octombrie 2019,  muzeul deschis acum un an prezintă această nouă expoziţie, organizată după aceleaşi principii ca şi cea din anul trecut, care avea ca subiect « Gladiatorii » : un etaj complet din edificiu, un număr limitat de exponate,  un subiect restrâns, care nu-şi propune să « epuizeze » tema, ci, mai degrabă, s-o prezinte în contextul epocii sale. 

Continue reading

Vendanges tardives

Feuilles de journal
Capestang, 20/09/2019
 

Le dimanche 4 août 2019, j’ai remarqué dans le « Midi Libre », que je lis chaque jour, quand je suis dans le Languedoc, un article intitulé « Coup de cœur pour un vin blanc ».

Comme il s’agissait d’un événement qui a eu lieu dans notre village, j’ai gardé la page. Mais, je n’ai pas eu le temps de lire le texte. En été, il se passe tant de choses dans notre région que, souvent, je suis obligé d’empiler les journaux afin de trouver le temps de les lire une fois la saison finie. 

Maintenant que les vendanges tirent vers la fin, j’ai repris les coupures de presse accumulées.

Je découvre ainsi que

« un assemblage réussi  pour un vin blanc IGP Coteaux d’Ensérune, du Domaine Cros-Reboul… a été sélectionné parmi un panel de plusieurs centaines de vins, 250 échantillons, précisément, dégustés par « Midi Libre »… à Narbonne». 

Nous connaissons fort bien ce Domaine, qui se trouve à Capestang. 

Son propriétaire, Philippe Cros est le dernier vigneron indépendant intra muros de notre ville.  Sa sœur, Marie Cros, tient le restaurant « La Cave du vigneron », qui se trouve justement dans la cave de cette famille de vignerons depuis plusieurs générations.

Continue reading

Memories are not simply moments… II

File de jurnal
La Bastide Vieille, iulie 2019

 

                             “Memories are simply moments that refuse to be ordinary” (Diane Keaton)

 

Copşa Mică, 15/05/2019

« Gică, din Copşa Mică,
Tu în America vei fi un om bogat!
Gică, din Copşa Mică,
Tu vei avea maşină ş-un palat ! »

(Parodie de N. Stroe după « Chico from Porto Rico » din anii ‘60)

Incepând din anul 1990, am trecut de nenumărate ori, cu trenul,  prin Copşa Mică.

Nu m-am oprit niciodată! Copşa Mică era, pe atunci, simbolul exceselor comunisto-ceauşiste, împinse la extrem!

Pe Wikipedia, ni se povesteşte istoria care a marcat acest oraş:

«Oraşul e cunoscut ca fiind unul dintre cele mai poluate din Europa în anii 1990, din cauza emisiunilor a două uzine. Una dintre ele, în funcţiune între 1936 si 1993, producea negru de fum pentru vopsitorii. Emisiunile ei au poluat regiunea timp de aproape 60 ani, depunând funingine pe case, arbori, animale şi penetrând în plămânii oamenilor, făcând să scadă speranţa de viaţă în această regiune. Urmele lăsate de aceste decenii cu depozite poluante sunt încă vizibile… »

Pentru cei ce urmăresc cu un oarecare interes evenimentele din România, această descriere nu prezintă nimic nou : în anii ’90, am vizionat, în toată lumea, reportaje înfiorătoare despre catastrofa de la Copşa Mică. Continue reading

Cu inel sau cu tichie ?

Numărul 459 al revistei « Antiquariato », datată « iulie 2019 », anunţă, chiar pe copertă, expoziţia « Il Rinascimento del Sud », prezentată până la 19 august 2019, în Palazzo Lanfranchi din Matera (Puglia) din sudul Italiei.

Numele complet al acestei « mostra » este : Rinascimento visto da sud. Matera, Italia meridionale e il Mediterraneo tra ‘400 e ‘500 ». 

S-ar zice că este vorba de o expoziţie importantă : 250 de opere expuse, printre care picturi, sculpturi din marmoră, bronz şi lemn, miniaturi, instrumente ştiinţifice şi desene…

Printre maeştri prezentaţi se numără Donatello, Antonello da Messina, Giovanni Bellini, Colantonio şi Jan van Eyck. Continue reading

Je m’rappelle d’un temps…

Feuilles de journal
La Bastide Vieille, 5/08/2019

 

…que les moins de vingt ans
Ne peuvent pas connaître !

« La Bohème » de Charles Aznavour (1965)

 La semaine dernière, en passant par le centre ville à Béziers, je suis entré chez un de mes brocanteurs favoris. Malheureusement, je n’ai rien trouvé d’intéressant.  Sauf, deux disques « Microsillon vinyle 45 tours » des années ’50. Me connaissant, la patronne de l’endroit, plutôt que de me demander 3 ou 4 Euro, a préféré me les offrir. 

Je les ai mis de côté, pris par d’autres préoccupations.  De toute façon, je ne peux pas les écouter dans l’immédiat ; mon électrophone d’époque se trouve à Paris !

Maintenant, j’ai décidé de les regarder de plus près. 

Le premier est un disque de Dario Moreno. Il comprend 4 titres, dont le fameux « L’étranger au Paradis ». C’est un extrait de la production musicale du même nom, en anglais «Stranger in paradise», dont la version française a été écrite par Francis Blanche et les principaux interprètes furent, en 1953, Luis Mariano, Gloria Lasso, André Dassary… La musique de cet air était la reprise d’un thème de Borodine, contenu dans son poème symphonique « Le Prince Igor ». Les musiques de Borodine ont été incorporés dans la comédie musicale Kismet , la plus connue étant la danse des femmes, adaptée dans la chanson «  Stranger in Paradise ». 

Ce thème a été, par la suite, repris dans leurs disques, par bon nombre de grands chanteurs de l’époque, parmi lesquels Dalida, Gloria Lasso, Tony Bennett, Luis Mariano, Nana Mouskouri… Continue reading

Să moară capra vecinului!

File de jurnal
Bari, 13/06/2019

 

Se spune că, într-o zi, Bunul Dumnezeu a decis să vadă ce se mai întâmplă pe pământ.

A coborât din rai, vestit ca un simplu călător, s-a dus într-o mică localitate şi s-a plimbat toată ziua prin oraş. Când era pe cale să se înopteze, a intrat în casa unui ţăran şi i-a spus :

Om bun ! Sunt un simplu călător, m-a prins noaptea pe drum şi n-am unde să mă adăpostesc. N-aş putea rămâne la Dumneata ? 

Omul s-a gândit un moment şi i-a răspuns :

Cu siguranţă! Poţi petrece noaptea în casa mea!

Mai mult ! Ţăranul l-a invitat la masă şi l-a tratat ca pe un oaspete de seamă. 

A doua zi, de dimineaţă, când călătorul era pe plecate, a ales să-i spună tot adevărul : Continue reading

Memories are not simply moments…

File de jurnal
La Bastide Vieille, iulie 2019

                             “Memories are simply moments that refuse to be ordinary”
                                                                Diane Keaton

Intre mai şi iunie, am petrecut aproape patru săptămâni în România. Am parcurs vreo 1000 Km, singur sau cu familia, am întâlnit zeci, poate sute de persoane, am participat la nunţi, conferinţe, spectacole, am vizitat monumente şi expoziţii, muzee şi locuri de memorie, frumuseţi naturale şi cartiere sordide…

Ca să le păstrez amintirea, măcar parţial, am făcut vreo 1600 fotografii, am strâns cărţi postale, publicităţi, afişe sau cărţi de vizită…, care au umplut, deja, patru albume. E foarte frumos ! Insă asta nu reprezintă decât « scheletul » amintirilor pe care aş dori să le păstrez. Insă, alte vizite, alte întâlniri, alte voiaje se vor suprapune peste ele, în viitor. Atunci, pentru ca ele să nu se piardă, am decis… să le pun pe hârtie. Măcar, câteva !

Altfel, voi petrece alte patru săptămâni, scriind !

Am ales doar câteva momente « that refuse to be ordinary! ».

Cel puţin, pentru mine!

Continue reading

La question que l’on se pose…

File de jurnal
La Bastide Vieille, 3/08/2019

 

Zilele astea, regiunea noastră apare « à la une » prin jurnalele şi revistele din Franţa ! 

De exemplu, pe 26 iulie 2019, puteam citi în « Midi Libre », la pagina 5 :

« Pourquoi le Caroux est aussi la femme allongée ? »

Pentru noi, cei care o vedem din fundul curţii, răspunsul e clar, chiar dacă noi o numim “la femme couchée”. 

“La femme couchée”, văzută din grădina noastră şi în ziarul “Midi Libre”

Insă, iată ce afirmă ziarul : 

Pe vremea când mai existau titani şi giganţi, Cébenna şi Réa, ultimii doi reprezentanţi ai acestei specii, se plimbau mână în mână prin zona noastră, într-o regiune numită « platoul şi dealul Caroux ». 

Numai că Zeus, care dorea să libereze locul, pentru a-i putea instala pe oameni (i lui! Nota mea.), a decis moartea lor. Atunci, Cébenna, simţind pământul fugindu-i de sub picioare, s-a întins pe platou, şi-a dat capul pe spate, iar lacrimile ei au format râul Rieutord. Continue reading

12 iulie 2019

File de jurnal
Domaine de Creiscels, 13/07/2019

 

Data de 12 iulie are, pentru noi, o semnificaţie specială :

pe 12 iulie 1986 ne-am căsătorit şi 12 iulie este ziua Sf. Olivier, al cărui nume îl poartă mezinul nostru ! 

In plus, anul acesta se mai adăuga şi decizia de a inaugura MPE, terminată de numai o săptămână. Ce e « MPE » ? Simplu : « la maison en pain d’épice » sau « căsuţa de turtă dulce », noua noastră « casă la ţară » ! 

Era deci normal să sărbătorim aceste evenimente… cum se cuvine ! 

Am început cu un « cocktail dinatoire & vin » la Château de Jonquière, nu departe de Clermont-l’Hérault.

Cunoaştem acest superb castel de ani de zile. El beneficiază de un trecut briliant, încă din secolul XII, dar, mai ales, de o arhitectură distinsă, aş zice « feminină », cu o curte de onoare elegantă, cu o scară în formă de potcoavă datată din secolul XVII, ca şi întregul castel. Continue reading